opțiuni
  • info

5 intrări

36 de definiții

din care

Explicative DEX

PIȘ2 interj., s. n. (Pop.) 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care urinează. 2. S. n. Urină. – Din pișa (derivat regresiv).

PIȘ1 interj. (Fam.; mai ales repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de șoaptele spuse la urechea cuiva. [Var.: pâș interj.] – Onomatopee.

piș3 s vz pâș3

piș1 [At: DLR / E: fo] (Pop) 1 i (Are) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care urinează. 2 sf Urină.

piș2 [At: DR. IV2, 885 / V: pâș i / E: fo] 1-2 i, s (Îvr; are) (Cuvânt care imită sunetul produs de) șoapte spuse la urechea cuiva. 3 sm Intrigant.

PIȘ1 interj. (Rar; mai ales repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de șoaptele spuse la urechea cuiva. [Var.: pâș interj.] – Onomatopee.

PIȘ2 interj., subst. (Pop.) 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care se urinează. 2. Subst. Urină. – Din pișa (derivat regresiv).

piș, a -á v. tr. (lat. *pissiare [v. intr.], it. pisciare, eng. pišer [!], pv. pissar, vfr. pissier, nfr. pisser. D. rom. vine sîrb. pišati). Triv. Ud urinînd: pisica a pișat covoru. V. refl. Urinez.

PÂȘ2 interj. v. piș1.

PÂȘ2 interj. v. piș1.

PIȘA, piș, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A urina. 2. Tranz. A uda, a stropi cu urină. – Lat. *pissiare.

PIȘA, piș, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A urina. 2. Tranz. A uda, a stropi cu urină. – Lat. *pissiare.

pâș2 i vz piș2

pâș4 sm [At: PAMFILE, A. R. 132 / Pl: ~i și (n) ~uri / E: nct] 1 (Trs) Snop de paie, de grâu, de secară etc., adesea îmblătit. 2 (Reg) Cocean de porumb.

pâș3 sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~i / E: ns cf pâșin] (Reg) Om tăcut și rău, care privește pe sub sprâncene.

pâș7 s [At: PĂCALĂ, M. R. 299 / Pl: nct / E: nct] Unealtă de pescuit formată din nuiele de mesteacăn care alcătuiesc un fel de stavilă mobilă.

pișa [At: MOXA, 370/13 / Pzi: piș / Grz: (înv) ~șind / E: ml *pissiare] (Pop) 1 vr A urina. 2-3 (Înv; îls, îla) ~șând la perete sau cel ce se ~șă la perete (Persoană) de sex masculin. 4 vr (Reg; îe) A nu ști pe unde se ~șă găina A fi încă neștiutor, fără experiență. 5 (Reg; îe) A se ~ împotriva vântului A se răzvrăti. 6 (Reg; îae) A-și cauza singur un neajuns, voind să lovească în alții. 7 vt A stropi cu urină. 8 vr (Reg; îe) A ~ tot butuci A fi obraznic și prost. 9 vt (Reg; îe) A-și ~ ochii A plânge repede, ușor.

CHIȘ... PIȘ...

Ortografice DOOM

piș1/piș-piș (fam.) interj.

piș2 (pop., fam.) s. n.

piș/piș-piș (fam.) interj.

piș/piș-piș interj.

pâș interj.

piș-piș v. piș1

pișa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. piș, 3 pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 1 sg. să piș, 3 să pișe; ger. pișând

piș-piș v. piș

pișa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 3 să pișe; ger. pișând

pișa vb., ind. prez. 1 sg. piș, 3 sg. și pl. pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. pișe; ger. pișând

Argou

a pișa ochii expr. (vulg.) a plânge.

a se pișa (pe ceva / pe cineva) expr. a desconsidera total (ceva / pe cineva).

a se pișa (în) contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu șefii. 2. a manifesta lipsă de tact apărând o cauză dinainte sortită eșecului.

du-te și te pișă! expr. (vulg.) lasă-mă-n pace!, pleacă!

pișa, piș (pop., obs.) I. v. t. a uda cu urină II. v. r. a urina, a face pipi

pișu s. invar. (pop., eufem.) urină.

Sinonime

PIȘA vb. v. ieși, urina.

pișa vb. v. IEȘI. URINA.

Regionalisme / arhaisme

piș2! interj., s.m. (înv.) 1. cuvânt care imită sunetul produs de șoaptele spuse la urechea cuiva. 2. (s.m.) intrigant.

pâș1, pâși, s.m. (reg.) om tăcut și rău, care privește pe sub sprâncene.

Intrare: piș (interj. - șoaptă)
piș2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • piș
pâș3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • pâș
Intrare: piș (interj. - urina)
piș2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • piș
Intrare: piș (urină)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piș
  • pișul
  • pișu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • piș
  • pișului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: pâș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâș
  • pâșul
  • pâșu‑
plural
  • pâși
  • pâșii
genitiv-dativ singular
  • pâș
  • pâșului
plural
  • pâși
  • pâșilor
vocativ singular
  • pâșule
plural
  • pâșilor
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piș
  • pișul
  • pișu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • piș
  • pișului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: pișa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pișa
  • pișare
  • pișat
  • pișatu‑
  • pișând
  • pișându‑
 singular plural
  • pișă
  • pișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • piș
 (să)
  • piș
  • pișam
  • pișai
  • pișasem
a II-a (tu)
  • piși
 (să)
  • piși
  • pișai
  • pișași
  • pișaseși
a III-a (el, ea)
  • pișă
 (să)
  • pișe
  • pișa
  • pișă
  • pișase
plural I (noi)
  • pișăm
 (să)
  • pișăm
  • pișam
  • pișarăm
  • pișaserăm
  • pișasem
a II-a (voi)
  • pișați
 (să)
  • pișați
  • pișați
  • pișarăți
  • pișaserăți
  • pișaseți
a III-a (ei, ele)
  • pișă
 (să)
  • pișe
  • pișau
  • pișară
  • pișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pișinterjecție

  • 1. familiar (Mai ales repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de șoaptele spuse la urechea cuiva. DEX '09
etimologie:

pișinterjecție

  • 1. popular (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care urinează. DEX '09
etimologie:

pișsubstantiv neutru

etimologie:

pâș, pâșisubstantiv masculin

  • 1. regional Om tăcut și rău, care privește pe sub sprâncene. DAR

pișa, pișverb

popular
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.