pizmă sf [At: PSALT. 235 / S: pismă / Pl: (pop) ~me, (reg) pizmi / E: slv пизма, ngr πεῖσμα] 1 (Îrg) Dușmănie. 2 (Îrg) Răutate. 3 (Pop) Invidie. 4 (Îrg; îe) A-și pune în ~ sau (înv) a pune ~ A se supăra pe cineva. 5 (Îrg) Ciudă. 6 (Îlpp) În ~ma (cuiva) Cu intenția de a supăra pe cineva, de a face cuiva în necaz. 7 (Îal) În pofida cuiva. 8 (Îe) A se lua (sau a se pune) în ~ (cu cineva) A face în ciudă cuiva. 9 (Îae) A se lua la ceartă cu cineva. 10 (Îvr) Zel. corectat(ă)