PIXIDĂ, pixide, s. f. 1. Casetă sau cupă acoperită, care servea în trecut la păstrarea bijuteriilor sau a împărtășaniei. 2. Fruct-capsulă care se deschide după coacere printr-un căpăcel sau prin ruperea în două. – Din fr. pyxide.

pixidă sf [At: GHEȚIE, R. M. / S și: picsidă / Pl: ~de / E: fr pyxide] 1 (Rar) Cutie. 2 (Spc) Cutie mică prevăzută cu capac, în care se păstrează în biserică anafura. 3 (Bot) Capsulă care se deschide, după coacere, printr-un căpăcel situat în partea superioară, lăsând să cadă semințele.

PIXIDĂ, pixide, s. f. 1. Casetă sau cupă acoperită, care servea în trecut la păstrarea bijuteriilor sau a împărtășaniei. 2. Tip de fruct în formă de capsulă, care se deschide după coacere printr-un căpăcel sau prin ruperea în două. – Din fr. pyxide.

PIXIDĂ s.f. Tip de fruct uscat dehiscent, care se deschide printr-un căpăcel sau prin ruperea în două. [< fr. pyxide].

PIXIDĂ s. f. 1. (arheol.) cofret sau vas cu capac, în care se păstrau de obicei bijuterii. 2. (bis.) mic vas de metal care conține cuminecătură. 3. fruct capsulă care se deschide printr-un căpăcel la partea superioară. (< fr. pyxide)

PIXIDĂ ~e f. 1) înv. Cutie în care se păstrau bijuteriile. 2) Fruct al unor plante (măselariță, pătlagină etc.) care se deschide printr-un căpăcel sau prin desfacere în două. /<fr. pyxide

*pixídă f., pl. e (vgr. pyxis, pyxidos. V. busolă). Bot. Capsulă (de mac ș. a.).

pixidă s. f., g.-d. art. pixidei; pl. pixide

pixidă s. f., g.-d. art. pixidei; pl. pixide

pixidă s. f., g.-d. art. pixidei; pl. pixide

PIXIDĂ s. v. cutie.

pixidă s. v. CUTIE.