6 definiții pentru pivnicerit pivnițărit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIVNICERÍT s. n. 1. Dare care se plătea în Țările Române, în Evul Mediu, de către producătorii de vinuri. 2. Dreptul de a încasa pivniceritul (1). – Pivnicer + suf. -it.

pivnicerit sn [At: (a. 1741) IORGA, S. D. III, 211 / V: (îdt) ~ițărit / Pl: ~uri / E: pivnicer + -it] (Înv) 1 Dare care se plătea în țările române, în epoca feudală, de către producătorii de vinuri. 2 Drept, luat în arendă, de a încasa pivniceritul (1).

PIVNICERÍT s. n. 1. Dare care se plătea în țările românești, în evul mediu, de către producătorii de vinuri. 2. Dreptul de a încasa pivniceritul (1). – Pivnicer + suf. -it.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: pivnicerit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pivnicerit
  • pivniceritul
  • pivniceritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pivnicerit
  • pivniceritului
plural
vocativ singular
plural
pivnițărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pivnicerit pivnițărit

  • 1. Dare care se plătea în Țările Române, în Evul Mediu, de către producătorii de vinuri.
    surse: DEX '09
  • 2. Dreptul de a încasa pivniceritul.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Pivnicer + sufix -it.
    surse: DEX '98 DEX '09