PITĂ subst. și vb. a (se) piti. 1. – fam., mold. 1787 2. Pit/ea (Sd X; Sur VI; Viciu 16); -easca s.; Pitești orașul. 3. Pitu, ar., pren. (Cara 96); -lescu; -lași s. 4. Pitulea (Moț). 5. Pitan, Ion (Isp III¹); – Gh. 1687 (RI II 147), cf. subst. pitan-chitan. 6. Pitaș (16 A II 70); Pitar, Ioan (Hurm XI). 7. Pitău (Ard). 8. Pitoaia s. (Sd XXII). 9. Piteș, lucșa (16 A I206; 17 AII 331). 10. Pitiș, R. (Șchei III). 11. + -oiu: Chilișoiu, Al. (Fil A 21). 12. Pitușca s. (Dm) < subst. pitoșcă. 13. Prob. Pitolcoe, Măriica (17 A II 81) marital < *Pitulca b. 14. Pitco (17 A I 119) < blg. питкo „pitușcă”. 15. Cf. porecle ardelene: Piti, Piticot, Pitoș (Viciu 34).