opțiuni
  • info

3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PITURA, piturez, vb. I. Tranz. (Mar.) A vopsi cu pitură o navă, o ambarcațiune. – Din it. pitturare.

pitura vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: it piturare] (Nav; c. i. o navă, o ambarcațiune) A vopsi cu pitură.

PITURA, piturez, vb. I. Tranz. (Mar.) A vopsi cu pitură o navă, o ambarcație. – Din it. pitturare.

PITURA vb. I. tr. (Mar.) A vopsi (cu ulei) navele în scopul protejării lor împotriva ruginii sau degradării. [< it. pitturare].

PITURA vb. tr. a acoperi o navă cu pitură. (< it. pitturare)

PITURĂ, pituri, s. f. Vopsea specială, făcută din ulei de in sau din rășini, pentru nave sau ambarcațiuni. – Din it. pittura.

pitură sf [At: ABC MAR. / Pl: ~ri / E: it pittura] (Nav) Vopsea specială pe bază de ulei de in sau de rășini, folosită pentru vopsirea navelor, a ambarcațiilor.

pițura1 vt [At: TEAHA, C. N. 253 / Pzi: pițur / E: nct] (Reg; c. i. lâna) A toarce gros, neîndemânatic.

PITURĂ, pituri, s. f. Vopsea specială, făcută din ulei de in sau din rășini, pentru nave sau ambarcații. – Din it. pittura.

PITURĂ s.f. Vopsea specială pentru nave. [< it. pittura].

PITURĂ s. f. vopsea specială pe bază de ulei sau rășini, pentru nave. (< it. pittura)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pitura (a ~) (a vopsi o navă) vb., ind. prez. 1 sg. piturez, 3 piturează; conj. prez. 1 sg. să piturez, 3 să pitureze

pitura (a ~) (a vopsi o navă) vb., ind. prez. 3 piturează

pitura vb., ind. prez. 1 sg. piturez, 3 sg. și pl. piturează

pitură s. f., g.-d. art. piturii; pl. pituri

pitură s. f., g.-d. art. piturii; pl. pituri

pitură s. f., g.-d. art. piturii; pl. pituri

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pițura, pițur, vb. I (reg.; despre lână) a toarce gros.

Intrare: pitura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pitura
  • piturare
  • piturat
  • pituratu‑
  • piturând
  • piturându‑
 singular plural
  • piturează
  • piturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • piturez
 (să)
  • piturez
  • pituram
  • piturai
  • piturasem
a II-a (tu)
  • piturezi
 (să)
  • piturezi
  • piturai
  • piturași
  • pituraseși
a III-a (el, ea)
  • piturează
 (să)
  • pitureze
  • pitura
  • pitură
  • piturase
plural I (noi)
  • piturăm
 (să)
  • piturăm
  • pituram
  • piturarăm
  • pituraserăm
  • piturasem
a II-a (voi)
  • piturați
 (să)
  • piturați
  • piturați
  • piturarăți
  • pituraserăți
  • pituraseți
a III-a (ei, ele)
  • piturează
 (să)
  • pitureze
  • piturau
  • piturară
  • pituraseră
Intrare: pitură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitură
  • pitura
plural
  • pituri
  • piturile
genitiv-dativ singular
  • pituri
  • piturii
plural
  • pituri
  • piturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pițura
pițura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pitura, piturezverb

  • 1. marină A vopsi cu pitură o navă, o ambarcațiune. DEX '09 DN
etimologie:

pitură, piturisubstantiv feminin

  • 1. Vopsea specială, făcută din ulei de in sau din rășini, pentru nave sau ambarcațiuni. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.