3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PITURÁ, piturez, vb. I. Tranz. (Mar.) A vopsi cu pitură o navă, o ambarcațiune. – Din it. pitturare.

pitura vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: it piturare] (Nav; c. i. o navă, o ambarcațiune) A vopsi cu pitură.

PITURÁ, piturez, vb. I. Tranz. (Mar.) A vopsi cu pitură o navă, o ambarcație. – Din it. pitturare.

PITURÁ vb. I. tr. (Mar.) A vopsi (cu ulei) navele în scopul protejării lor împotriva ruginii sau degradării. [< it. pitturare].

PITURÁ vb. tr. a acoperi o navă cu pitură. (< it. pitturare)

PITÚRĂ, pituri, s. f. Vopsea specială, făcută din ulei de in sau din rășini, pentru nave sau ambarcațiuni. – Din it. pittura.

pitu sf [At: ABC MAR. / Pl: ~ri / E: it pittura] (Nav) Vopsea specială pe bază de ulei de in sau de rășini, folosită pentru vopsirea navelor, a ambarcațiilor.

pițura1 vt [At: TEAHA, C. N. 253 / Pzi: pițur / E: nct] (Reg; c. i. lâna) A toarce gros, neîndemânatic.

PITÚRĂ, pituri, s. f. Vopsea specială, făcută din ulei de in sau din rășini, pentru nave sau ambarcații. – Din it. pittura.

PITÚRĂ s.f. Vopsea specială pentru nave. [< it. pittura].

PITÚRĂ s. f. vopsea specială pe bază de ulei sau rășini, pentru nave. (< it. pittura)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piturá (a ~) (a vopsi o navă) vb., ind. prez. 3 pitureáză

piturá vb., ind. prez. 1 sg. pituréz, 3 sg. și pl. pitureáză

pitúră s. f., g.-d. art. pitúrii; pl. pitúri

pitúră s. f., g.-d. art. pitúrii; pl. pitúri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pițurá, píțur, vb. I (reg.; despre lână) a toarce gros.

Intrare: pitura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pitura
  • piturare
  • piturat
  • pituratu‑
  • piturând
  • piturându‑
singular plural
  • piturea
  • piturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • piturez
(să)
  • piturez
  • pituram
  • piturai
  • piturasem
a II-a (tu)
  • piturezi
(să)
  • piturezi
  • piturai
  • piturași
  • pituraseși
a III-a (el, ea)
  • piturea
(să)
  • pitureze
  • pitura
  • pitură
  • piturase
plural I (noi)
  • piturăm
(să)
  • piturăm
  • pituram
  • piturarăm
  • pituraserăm
  • piturasem
a II-a (voi)
  • piturați
(să)
  • piturați
  • piturați
  • piturarăți
  • pituraserăți
  • pituraseți
a III-a (ei, ele)
  • piturea
(să)
  • pitureze
  • piturau
  • pitura
  • pituraseră
Intrare: pitură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitu
  • pitura
plural
  • pituri
  • piturile
genitiv-dativ singular
  • pituri
  • piturii
plural
  • pituri
  • piturilor
vocativ singular
plural
Intrare: pițura
pițura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pitura

  • 1. marină A vopsi cu pitură o navă, o ambarcațiune.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

pitură

  • 1. Vopsea specială, făcută din ulei de in sau din rășini, pentru nave sau ambarcațiuni.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: