pitpalac [At: ȚICHINDEAL, F. 129 / V: căptălog, chipalag, ciepta~, parp~, părpăduche, pătpădac, pătpăduche, pătpăduchi, pârp~, pârpăl~, pârpâduchi, pârpâl~, pâtp~, pâtpăl~, pâtpâdac, pâtpâdâc, pâtpâl~, pedpedec, petpedec, picp~, pip~, pipăl~, pirp~, pipta~, piptăl~, (reg) ~alachi, ~păduchi, ~pedic, ~pediche, ~pidic, ~pilic, prăpăduchi, puchel~, puchil~, putpuduche, putpuduchi, tăpălog / Pl: ~aci / E: fo cf bg пъдпъдък] 1 i Cuvânt care redă strigătul prepeliței. 2 sm Pasăre călătoare mai mare decât o vrabie, de culoare brună, cu dungi albe și negre, vânată pentru carnea ei gustoasă Si: prepeliță, (reg) pitpălăcoi (1), pitulice, titirlic (Coturnix coturnix). 3 sm (Arg; dep) Femeie care trăiește în concubinaj. 4 sm (Orn; reg) Potârniche (Perdix perdix). 5 sm (Zlg; reg; îf pârpalac) Liliac (Vespertilio murinus).