pitár m. (d. pită saŭ vsl. pitarĭ). Vechĭ. Marele pitar, un boĭer de divan care era intendentu oștiĭ saŭ al curțiĭ domneștĭ și care era subordinat jitniceruluĭ; maĭ pe urmă (pitar), boĭer de un rang maĭ mic și fără funcțiune. Azĭ. Est. Făcător saŭ vînzător de pîne, brutar. – Pop. chitar. V. boĭer.