2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pitan sn [At: ANON. CAR. / V: (îrg) sf / Pl: ~e / E: pită + -an] 1-2 (Reg; șdp) Pită (1) (mare) Si: (reg) pitoi (1-2). 3 Bucată mare de pâine. 4 (Îrg) Pâine necrescută și cleioasă, făcută din făină de orez sau de secară. 5 (Pgn) Pâine de calitate inferioară. 6 (Îrg) Mălai.

PITÁN, pitane, s. n. (Mold.) Pîine de calitate inferioară, făcută din făină de orz (uneori amestecată cu făină de grîu) sau de secară. Mîncau zoriți și cu urechea la pîndă pitan greu de orz și grîu cu pastramă tare. SADOVEANU, O. VII 37.

PITÁN, pitane, s. n. (Reg.) Pâine de calitate inferioară, făcută din făină de orz (amestecată cu făină de grâu) sau de secară. – Din pită + suf. -an.

pițan sm [At: MARIAN, NU. 663 / V: pâțian / Pl: ~i / E: piță2 + -an] (Trs) 1-2 Pui de găină (fript).

PIȚÁN, pițani, s. m. (Regional) Pui de găină, bun de friptură. Cu un pițan fript, Cu o bute de vin. MARIAN, NU. 663.

PIȚÁN, pițani, s. m. (Reg.) Pui de găină, bun de friptură. – Din *piț (< magh. piczi) + suf. -an.

chitán n., pl. e (d. chită 3). Mold. Fam. Pîne mare rătundă (cum obișnuĭesc să facă Rușiĭ). Iron. Carte mare și grea, ceaslov. (Cp. și cu turc. kitab, carte). – Forma lit. pitan nu se aude. V. taftalog.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pitán, pitáne, s.n. (înv. și reg.) 1. pită mare, pitoi; bucată mare de pâine. 2. pâine (necrescută, cleioasă) făcută din făină de orz sau de secară; pâine de calitate inferioară. 3. mălai.

pițán, pițáni, s.m. (reg.) pui de găină.

Intrare: pitan
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitan
  • pitanul
  • pitanu‑
plural
  • pitane
  • pitanele
genitiv-dativ singular
  • pitan
  • pitanului
plural
  • pitane
  • pitanelor
vocativ singular
plural
pitană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pițan
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițan
  • pițanul
  • pițanu‑
plural
  • pițani
  • pițanii
genitiv-dativ singular
  • pițan
  • pițanului
plural
  • pițani
  • pițanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pitan pitană

  • 1. regional Pâine de calitate inferioară, făcută din făină de orz (uneori amestecată cu făină de grâu) sau de secară.
    exemple
    • Mîncau zoriți și cu urechea la pîndă pitan greu de orz și grîu cu pastramă tare. SADOVEANU, O. VII 37.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • pită + sufix -an.
    surse: DLRM

pițan

etimologie:

  • *piț (din limba maghiară piczi) + sufix -an.
    surse: DLRM