*pistón n., pl. oane (fr. piston [it. pistone], d. vfr. pister [it. pestare], a pisa, care vine d. lat. pisture, din aceĭașĭ răd. cu pinsare, pinsum, pinsitum și pistum, a pisa. V. pisez, pistil 2). Cilindru mobil care împinge aburu la mașina cu abur saŭ apa orĭ aeru la pompă. Cheĭe, mecanizmu care modifică sunetu trompeteĭ cînd îl împingĭ. V. huludeț.