8 definiții pentru pisculeț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PISCULÉȚ, pis culele, s. n. Diminutiv al lui pisc2; piscușor. – Pisc2 + suf. -uleț.

pisculeț sn [At: (a. 1806) BOGDAN, D. ȘT. II, 25 / Pl: / E: pisc2 + -uleț] 1-8 (Șhp) Pisc2 (1-4) (mai puțin înalt) Si: (pop) piscușor (1-8), (reg) piscotei (1-8).

PISCULÉȚ, pisculețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui pisc2; piscușor. – Pisc2 + suf. -uleț.

PISCULÉȚ s. n. (Rar) Diminutiv al lui pisc. Într-un vîrf de pisculeț Mi-a crescut d-un nuculeț. TEODORESCU, P. P. 344.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pisculéț s. n., pl. pisculéțe

pisculéț s. n., pl. pisculéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PISCULÉȚ s. (GEOGR.) piscușor, vârfuleț, vârfușor, (reg.) piscotei.

PISCULEȚ s. (GEOGR.) piscușor, vîrfuleț, vîrfușor, (reg.) piscotei.

Intrare: pisculeț
pisculeț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pisculeț
  • pisculețul
  • pisculețu‑
plural
  • pisculețe
  • pisculețele
genitiv-dativ singular
  • pisculeț
  • pisculețului
plural
  • pisculețe
  • pisculețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pisculeț

etimologie:

  • Pisc + sufix -uleț.
    surse: DEX '09 DEX '98