9 definiții pentru pisălogeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PISĂLOGEÁLĂ, pisălogeli, s. f. (Fam.) Faptul de a pisălogi; vorbire care plictisește, sâcâială, cicăleală. – Pisălogi + suf. -eală.

PISĂLOGEÁLĂ, pisălogeli, s. f. (Fam.) Faptul de a pisălogi; vorbire care plictisește, sâcâială, cicăleală. – Pisălogi + suf. -eală.

pisălogea sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~eli / E: pisălogi + -eală] (Fam) 1 Plictiseală. 2 Vorbărie care plictisește prin insistență, repetare.

PISĂLOGEÁLĂ, pisălogeli, s. f. (Familiar) Faptul de a pisălogi; vorbărie care plictisește.

pisălogeálă f., pl. elĭ (d. pisălog). Vest. Fam. Pisăgeală, bătaĭe de cap: m’am plictisit de atîta pisălogeală!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pisălogeálă (fam.) s. f., g.-d. art. pisălogélii; pl. pisălogéli

pisălogeálă s. f., g.-d. art. pisălogélii; pl. pisălogéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PISĂLOGEÁLĂ s. v. bodogăneală, cicăleală, dăscăleală, sâcâială.

pisălogea s. v. BODOGĂNEALĂ. CICĂLEALĂ. DĂSCĂLEALĂ. SÎCÎIALĂ. erată


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pisălogeală, pisălogeli s. f. sâcâială; reluare insistentă a unui subiect de discuție

Intrare: pisălogeală
pisălogeală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pisălogea
  • pisălogeala
plural
  • pisălogeli
  • pisălogelile
genitiv-dativ singular
  • pisălogeli
  • pisălogelii
plural
  • pisălogeli
  • pisălogelilor
vocativ singular
plural

pisălogeală

etimologie:

  • Pisălogi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09