pirotehnie sf [At: CR (1830), 56¹/13 / V: (înv) ~ecn~ / Pl: ~ii / E: fr pyrotechnie] 1 Tehnică a producerii, conducerii și utilizării focului. 2 Tehnică a fabricării unor materiale, piese și dispozitive care servesc la aprinderea munițiilor, armelor de foc, a unor substanțe explozibile, a artificiilor etc. 3 (Ccr) Fabrică de muniții.