23 de definiții pentru piron pilon piroană piroi pirom pirone (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIRÓN, piroane, s. n. Cui din oțel lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ◊ Expr. (Fam.) A face (la) piroane (și cuie) = a clănțăni din dinți din cauza frigului; a dârdâi. (Fam.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. – Din sl. pironŭ.

piron sn [At: CORESI, EV. 132 / V: pilon, ~oa sf, (îrg) ~oi, (înv) ~e (reg) ~om / Pl: ~oane, (reg, sm) ~i / E: slv пиронъ] 1 Cui lung și gros, din oțel, curbat în unghi drept la un capăt și folosit la îmbinarea pieselor unor construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu etc. Si: (reg) potseg, poțoc. 2 (Fam; îe) A face (la) ~oane (și la cuie) A tremura de frig Si: a dârdâi. 3 (Fam, îe) A tăia (sau a da) (la) ~oane A spune minciuni. 4 (Rar; îe) A bate cu buretele ~ în perete A face o acțiune absurdă și inutilă. 5 (Rar; îe) A sta ~ A fi piedica în calea cuiva. 6 (Spc; Mun; Olt) Cui de la urechile proțapului.

PIRÓN, piroane, s. n. Cui (de oțel) lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ◊ Expr. (Fam.) A face (la) piroane (și cuie) = a clănțăni din dinți din cauza frigului; a dârdâi. (Fam.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. – Din sl. pironŭ.

PIRÓN, piroane, s. n. Cui de oțel lung și gros (curbat la un capăt), folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu în perete etc. Duman parcă-și simte picioarele tremurînd, mai cu seamă dreptul dinainte, în copita căruia i-a intrat un piron, mai acum cîtăva vreme. GÎRLEANU, L. 38. Cumpără... patru balamale, cîteva piroane, două belciuge. CREANGĂ, P. 321. Să-mi faci D-o scară de fier, Cu piroane de oțel. PĂSCULESCU, U. P. 183. ◊ Expr. (Familiar) A face (la) piroane = a tremura de frig, a clănțăni din dinți, a dîrdîi. Tremurau de frig, de le clănțăneau dinții din gură și făceau la piroane și la cuie. ISPIRESCU, U. 87. A tăia (la) piroane = a spune minciuni, a spune brașoave. – Variantă: (regional) pirói, piroaie (TEODORESCU, P. P. 28), s. n.

PIRÓN ~oáne n. Cui de dimensiuni mari. ◊ A face ~oane a clănțăni din dinți (de frig). A mânca ~oane a fi foarte înfuriat. /<sl. pironu

pirón n., pl. oane (ngr. pirúni, furculiță, cuĭ, d. vgr. peróne, bold, cuĭ, peiro, străpung; vsl. pironŭ, pirunŭ, furcă, sîrb. pirun, furculiță). Cuĭ: a bate o scîndură în piroane. Fig. Cov. A face piroane, a tremura de frig cînd te scalzĭ mult. – În Munt. vest. Trans. Olt. piróĭ, pl. oaĭe.

pirone sn vz piron

PIRÓI s. n. v. piron.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIRÓN s. (reg.) potseg, poțoc. (Bate un ~ în zid.)

PIRON s. (reg.) potseg, poțoc. (Bate un ~ în zid.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pirón (piroáne), s. n.1. Cui mare. – 2. Minciună. – Var. piroi. Mr. peronă „ac”. Ngr. πηροῦνι, περόνι (Cihac, II, 686; Meyer 326; REW 6366; Tiktin). – Der. pironi, vb. (a bate în cuie, a fixa; a imortaliza).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pirón, piroane, s.f. – 1. Cui gros, țăruș. ♦ (onom.) Piron, nume de familie (44 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). 2. (pl., fig.) Chinuri, necazuri. – Din sl. pironǔ (DEX, MDA); din ngr. pironi „cui” < vgr. pérone „bold, cui” (Cihac, Tiktin, cf. DER; Scriban, Șăineanu).

arată toate definițiile

Intrare: piron
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piron
  • pironul
  • pironu‑
plural
  • piroane
  • piroanele
genitiv-dativ singular
  • piron
  • pironului
plural
  • piroane
  • piroanelor
vocativ singular
plural
pilon2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilon
  • pilonul
  • pilonu‑
plural
  • piloane
  • piloanele
genitiv-dativ singular
  • pilon
  • pilonului
plural
  • piloane
  • piloanelor
vocativ singular
plural
piroană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piroi
  • piroiul
  • piroiu‑
plural
  • piroaie
  • piroaiele
genitiv-dativ singular
  • piroi
  • piroiului
plural
  • piroaie
  • piroaielor
vocativ singular
plural
pirom
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pirone
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

piron pilon piroană piroi pirom pirone

  • 1. Cui din oțel lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Duman parcă-și simte picioarele tremurînd, mai cu seamă dreptul dinainte, în copita căruia i-a intrat un piron, mai acum cîtăva vreme. GÎRLEANU, L. 38.
      surse: DLRLC
    • Cumpără... patru balamale, cîteva piroane, două belciuge. CREANGĂ, P. 321.
      surse: DLRLC
    • Să-mi faci D-o scară de fier, Cu piroane de oțel. PĂSCULESCU, U. P. 183.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Cui mare.
      surse: DEX '09
    • 1.2. expresie familiar A face (la) piroane (și cuie) = a clănțăni din dinți din cauza frigului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dârdâi attach_file un exemplu
      exemple
      • Tremurau de frig, de le clănțăneau dinții din gură și făceau la piroane și la cuie. ISPIRESCU, U. 87.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie familiar A tăia (la) piroane = a spune minciuni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: