2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

PIROMANT, -Ă, piromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică piromanția. – Din it. piromante.

PIROMANT, -Ă, piromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică piromanția. – Din it. piromante.

PIROMANȚIE s. f. Practică de a ghici viitorul prin observarea focului sau a flăcărilor, folosită în Grecia antică. – Din fr. pyromancie.

piromant, ~ă smf [At: DN2 / Pl: ~nți, ~e / E: it piromante] Persoană care practică piromanția.

piromanție sf [At: DN2 / PI: ~ii / E: fr pyromancie] Ghicire a viitorului prin observarea focului, frecventă în Grecia antică.

PIROMANȚIE s. f. Încercare de a ghici viitorul prin observarea focului sau a flăcărilor, utilizată în Grecia antică. – Din fr. pyromancie.

PIROMANT, -Ă s.m. și f. Cel care practică piromanția. [< it. piromante, cf. fr. pyromancien].

PIROMANȚIE s.f. Practică constînd în observarea focului sau a flăcărilor, prin care vechii greci pretindeau că ghicesc viitorul. [Gen. -iei. / < fr. pyromancie, cf. gr. pyr – foc, manteia – ghicit].

PIROMANT, -Ă s. m. f. cel care practică piromanția. (< it. piromante)

PIROMANȚIE s. f. divinație prin observarea aspectului focului sau al flăcărilor. (< fr. pyromancie)

Ortografice DOOM

piromant s. m., pl. piromanți

piromanție s. f., art. piromanția, g.-d. piromanții, art. piromanției

piromant s. m., pl. piromanți

piromanție s. f., art. piromanția, g.-d. piromanții, art. piromanției

piromant s. m., pl. piromanți

piromanție s. f., art. piromanția, g.-d. piromanții, art. piromanției

Intrare: piromant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piromant
  • piromantul
  • piromantu‑
plural
  • piromanți
  • piromanții
genitiv-dativ singular
  • piromant
  • piromantului
plural
  • piromanți
  • piromanților
vocativ singular
  • piromantule
  • piromante
plural
  • piromanților
Intrare: piromanție
piromanție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piromanție
  • piromanția
plural
  • piromanții
  • piromanțiile
genitiv-dativ singular
  • piromanții
  • piromanției
plural
  • piromanții
  • piromanțiilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

piromant, piromanțisubstantiv masculin
piromantă, piromantesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care practică piromanția. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

piromanție, piromanțiisubstantiv feminin

  • 1. Practică de a ghici viitorul prin observarea focului sau a flăcărilor, folosită în Grecia antică. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.