8 definiții pentru pirograva


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIROGRAVÁ, pirogravez, vb. I. Tranz. A grava desene pe un obiect de lemn, de piele, de os etc. cu ajutorul unui vârf de metal înroșit în foc sau cu un termocauter. – Din fr. pyrograver.

PIROGRAVÁ, pirogravez, vb. I. Tranz. A grava desene pe un obiect de lemn, de piele, de os etc. cu ajutorul unui vârf de metal înroșit în foc sau cu un termocauter. – Din fr. pyrograver.

pirograva vt [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 173 / Pzi: ~vez / E: fr pyrograver] A grava pe lemn, pe os, pe piele etc. în straturile superficiale, cu ajutorul unui vârf de metal înroșit în foc sau cu un termocauter, pentru a ornamenta.

PIROGRAVÁ, pirogravez, vb. I. Tranz. A grava desene pe o suprafață sau un obiect de lemn, de piele etc, cu ajutorul unui vîrf de metal ascuțit, înroșit în foc, sau cu un aparat special.

PIROGRAVÁ vb. I. tr. A grava cu un instrument de metal ascuțit la vârf și înroșit electric sau în foc. [< fr. pyrograver].

PIROGRAVÁ vb. tr. a grava prin tehnica pirogravurii. (< fr. pyrograver)

A PIROGRAVÁ ~éz tranz. (desene, inscripții etc.) A grava pe o suprafață cu ajutorul unui vârf metalic incandescent. /<fr. pyrograver


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pirogravá (a ~) (-ro-gra-) vb., ind. prez. 3 pirograveáză

pirogravá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. pirogravéz, 3 sg. și pl. pirograveáză

Intrare: pirograva
  • silabație: pi-ro-gra-va info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pirograva
  • pirogravare
  • pirogravat
  • pirogravatu‑
  • pirogravând
  • pirogravându‑
singular plural
  • pirogravea
  • pirogravați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pirogravez
(să)
  • pirogravez
  • pirogravam
  • pirogravai
  • pirogravasem
a II-a (tu)
  • pirogravezi
(să)
  • pirogravezi
  • pirogravai
  • pirogravași
  • pirogravaseși
a III-a (el, ea)
  • pirogravea
(să)
  • pirograveze
  • pirograva
  • pirogravă
  • pirogravase
plural I (noi)
  • pirogravăm
(să)
  • pirogravăm
  • pirogravam
  • pirogravarăm
  • pirogravaserăm
  • pirogravasem
a II-a (voi)
  • pirogravați
(să)
  • pirogravați
  • pirogravați
  • pirogravarăți
  • pirogravaserăți
  • pirogravaseți
a III-a (ei, ele)
  • pirogravea
(să)
  • pirograveze
  • pirogravau
  • pirograva
  • pirogravaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pirograva

  • 1. A grava desene pe un obiect de lemn, de piele, de os etc. cu ajutorul unui vârf de metal înroșit în foc sau cu un termocauter.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: