16 definiții pentru pirită pirit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIRÍTĂ, pirite, s. f. Bisulfură naturală de fier, de culoare galbenă, cristalizată în sistem cubic, folosită mai ales ca materie primă la fabricarea acidului sulfuric, conținând uneori și aur, argint, cupru etc. – Din fr. pyrite.

piri sf [At: PONT, CH. 227 / V: (rar) pirit s / Pl: ~te / E: fr pyrite] Bisulfură naturală de fier, cristalizată, în sistemul cubic, răspândită în natură și folosită mai ales ca materie primă la fabricarea acidului sulfuric.

PIRÍTĂ, pirite, s. f. Sulfură de fier naturală, de culoare galbenă, cristalizată în sistem cubic, folosită mai ales ca materie primă la fabricarea acidului sulfuric. – Din fr. pyrite.

PIRÍTĂ, pirite, s. f. Sulfură de fier naturală cristalizată în sistem cubic, care este întrebuințată ca materie primă la fabricarea acidului sulfuric.

PIRÍTĂ s.f. Sulfură naturală de fier. [< fr. pyrite].

PIRÍTĂ s. f. sulfură naturală de fier sau de cupru. (< fr. pyrite)

PIRÍTĂ ~e f. Mineral cristalizat de culoare galbenă, având luciu metalic și fiind întrebuințat ca materie primă (la fabricarea acidului sulfuric, sulfatului de fier etc.). /<fr. pyrite

pirită f. sulfură de fier găsită în pământ.

*pirítă f., pl. e (fr. pyrite, f., it. pirite, f., d. vgr. pyrites, m., d. pyr, foc. V. pirosteĭe și barut). Min. O peatră galbenă aurie care e o sulfură de fer (Fe S2) și care e foarte răspîndită atît în vinele minerale, cît și în rocele eruptive saŭ terenurile sedimentare, unde e rezultată de multe orĭ din reducerea sulfatelor. Există și pirită de cupru saŭ calcopirită (Cu Fe S2), răspîndită în mineralele de cupru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pirítă s. f., g.-d. art. pirítei; pl. piríte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIRÍTĂ s. (CHIM.) sulfură de fier.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pirită, (engl.= pyrite) FeS2, s. cubic. Mineral format în foarte diverse condiții genetice, prin procese endogene și exogene. În dom. sedimentar întâlnit în argile negre (maluri), evaporite, gresii, etc.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PIRÍTĂ (< < fr., gr.) s. f. Bisulfură naturală de fier, cristalizată în sistemul cubic. Are culoarea galbenă ca alama, urma neagră-verzuie și luciul metalic. Se utilizează la fabricarea acidului sulfuric; uneori conține și aur, argint, cupru, nichel, cobalt etc., care se extrag prin prelucrare complexă. P. pură conține 47% fier și 53% sulfuri.

Intrare: pirită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piri
  • pirita
plural
  • pirite
  • piritele
genitiv-dativ singular
  • pirite
  • piritei
plural
  • pirite
  • piritelor
vocativ singular
plural
pirit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

pirită pirit

  • 1. Bisulfură naturală de fier, de culoare galbenă, cristalizată în sistem cubic, folosită mai ales ca materie primă la fabricarea acidului sulfuric, conținând uneori și aur, argint, cupru etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: