10 definiții pentru piridină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIRIDÍNĂ s. f. Substanță organică aromatică, lichidă, incoloră, toxică, solubilă în apă, în alcool și în eter, cu miros caracteristic neplăcut, folosită la fabricarea unor medicamente, a unor materii colorante etc. – Din fr. pyridine.

piridi sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ne / E: fr pyridine] Substanță organică, aromatică, lichidă, incoloră, solubilă în apă, alcool și eter, toxică, având un miros caracteristic neplăcut, folosită la fabricarea unor medicamente, a unor coloranți etc.

PIRIDÍNĂ, piridine, s. f. Substanță organică aromatică, lichidă, incoloră, toxică, solubilă în apă, în alcool și în eter, cu miros caracteristic neplăcut, folosită la fabricarea unor medicamente, a unor materii colorante etc. – Din fr. pyridine.

PIRIDÍNĂ s. f. Substanță organică lichidă, incoloră, solubilă în apă, în alcool și în eter, cu miros caracteristic și cu caracter bazic; se extrage din uleiul de oase și din gudroanele cărbunilor de pămînt și se folosește la fabricarea unor medicamente,. a unor materii colorante etc.

PIRIDÍNĂ s.f. Substanță organică lichidă, fără culoare și cu miros neplăcut, care se găsește în uleiul de oase și în gudron. [< fr. pyridine].

PIRIDÍNĂ s. f. bază azotată, incoloră și cu miros caracteristic, din gudroanele de huilă, folosită la fa-bricarea unor medicamente, coloranți etc. (< fr. pyridine)

PIRIDÍNĂ ~e f. Substanță organică lichidă, incoloră, cu miros specific, neplăcut, întrebuințată, mai ales, în industria farmaceutică și în cea a coloranților. /<fr. pyridine


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piridínă s. f., g.-d. art. piridínei

piridínă s. f., g.-d, art. piridínei; pl. piridíne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PIRIDÍNĂ (< fr. {i}) s. f. Substanță organică heterociclică, cu caracter bazic, izolată din gudroanele de cărbuni. Lichid toxic incolor (p. f. 116°C), cu miros caracteristic, miscibil cu apa, cu alcoolul, cu eterul, cu anumite uleiuri. Se întrebuințează la fabricarea unor medicamente, a unor coloranți, ca solvent pentru săruri minerale anhidre etc.

Intrare: piridină
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piridi
  • piridina
plural
genitiv-dativ singular
  • piridine
  • piridinei
plural
vocativ singular
plural

piridină

  • 1. Substanță organică aromatică, lichidă, incoloră, toxică, solubilă în apă, în alcool și în eter, cu miros caracteristic neplăcut, folosită la fabricarea unor medicamente, a unor materii colorante etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: