PIRIDINĂ s. f. Substanță organică aromatică, lichidă, incoloră, toxică, solubilă în apă, în alcool și în eter, cu miros caracteristic neplăcut, folosită la fabricarea unor medicamente, a unor materii colorante etc. – Din fr. pyridine.

piridină sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ne / E: fr pyridine] Substanță organică, aromatică, lichidă, incoloră, solubilă în apă, alcool și eter, toxică, având un miros caracteristic neplăcut, folosită la fabricarea unor medicamente, a unor coloranți etc.

PIRIDINĂ, piridine, s. f. Substanță organică aromatică, lichidă, incoloră, toxică, solubilă în apă, în alcool și în eter, cu miros caracteristic neplăcut, folosită la fabricarea unor medicamente, a unor materii colorante etc. – Din fr. pyridine.

PIRIDINĂ s. f. Substanță organică lichidă, incoloră, solubilă în apă, în alcool și în eter, cu miros caracteristic și cu caracter bazic; se extrage din uleiul de oase și din gudroanele cărbunilor de pămînt și se folosește la fabricarea unor medicamente,. a unor materii colorante etc.

PIRIDINĂ s.f. Substanță organică lichidă, fără culoare și cu miros neplăcut, care se găsește în uleiul de oase și în gudron. [< fr. pyridine].

PIRIDINĂ s. f. bază azotată, incoloră și cu miros caracteristic, din gudroanele de huilă, folosită la fa-bricarea unor medicamente, coloranți etc. (< fr. pyridine)

PIRIDINĂ ~e f. Substanță organică lichidă, incoloră, cu miros specific, neplăcut, întrebuințată, mai ales, în industria farmaceutică și în cea a coloranților. /<fr. pyridine

piridină s. f., g.-d. art. piridinei

piridină s. f., g.-d. art. piridinei

piridină s. f., g.-d, art. piridinei; pl. piridine

PIRIDÍNĂ (< fr. {i}) s. f. Substanță organică heterociclică, cu caracter bazic, izolată din gudroanele de cărbuni. Lichid toxic incolor (p. f. 116°C), cu miros caracteristic, miscibil cu apa, cu alcoolul, cu eterul, cu anumite uleiuri. Se întrebuințează la fabricarea unor medicamente, a unor coloranți, ca solvent pentru săruri minerale anhidre etc.