piri i [At: TDRG / V: pir, pirca / E: fo cf mg piri] (Trs; Mun; are) 1-2 Strigăt cu care (se cheamă sau) se alungă păsările de curte.

pir¹ i vz piri

pirica^[1] i vz piri

píri! interj. (reg.; repetat) strigăt cu care se cheamă sau se alungă păsările de curte.

PIRI- „pară”. ◊ L. pirum și pyrum „pară” > fr. piri- și pyri-, it. piri-, germ. id. > rom. piri-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe în formă de pară; ~fer (v. -fer), adj., care produce pere; ~form (v. -form), adj., în formă de pară.

PIRI REIS (pe numele adevărat Piri ibn Hadji Mehmet) (c. 1465-c. 1550), navigator și cartograf turc. Comandant al flotei otomane în Egipt, i se atribuie un manual de navigație în M. Mediterană („Bahriye”). Presupus autor la unei hărți devenită celebră în care figurează cele două Americi și Antarctica, despre care el nu avea cunoștință că fuseseră descoperite.