PIRENO- „sîmbure, nucleu, corpuscul”. ◊ gr. pyren, enos „miez, sîmbure” > fr. pyréno-, germ. id., engl. id. > rom. pireno-. □ ~carp (v. -carp), s. n., fructificare cu ascele închise în fundul periticiului, prezentă la ascomicete; ~for (v. -for), s. n., 1. Parte a citoplasmei care conține nucleul. 2. Filament siderofil terminat într-un centriol; ~id (v. -id), adj., s. f. pl., 1. adj., În formă de sîmbure osos. 2. s. n. pl.^[1], Plastide granulare globuloase și incolore aflate în cromatofori, întîlnite la alge; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ordin de ciuperci din clasa ascomicetelor cu miceliul compartimentat și cu periteciul în formă de butelie sau de sferă; ~zom (v. -zom), s. m., corpuscul plastidic din pirenoide.