pipăire sf [At: ST. LEX. 169^r/18 / Pl: ~ri / E: pipăi¹] 1-2 Atingere ușoară și repetată cu degetele sau cu palma a unui obiect, a unei ființe etc; (pentru a constata existența, forma, consistența, calitatea etc. sau) pentru a mângâia Si: pipăit¹ (1-2), (rar) pipăială (1-2), pipăitură (1-2). 3 (Spc) Atingere și mângâiere a unei persoane de sex opus, în cadrul preludiului actului sexual Si: pipăit¹ (3), (rar) pipăială (3), pipăitură (3). 4 (Spc) Atingere cu conotații sexuale, în public, a organelor sexuale sau a altor părți ale trupului unei persoane Si: pipăit¹ (4), (rar) pipăială (4), pipăitură (4). 5 Percepere prin atingere cu botul, cu laba, cu tentaculele Si: pipăit¹ (4), (rar) pipăială (4), pipăitură (5). 6 (Med; înv) Palpare pentru stabilirea diagnosticului Si: pipăit¹ (6), (rar) pipăială (6), pipăitură (6). 7 Orientare nesigură în spațiu, fără a vedea bine și folosindu-se de mâini, de baston etc. Si: pipăit¹ (7), (rar) pipăială (7), pipăitură (7). 8 (Fig) Tatonare. 9 (Înv) Pipăit¹ (9). 10 (Îvr) Rană de lepră.