PIPELINE, pipeline-uri, s. n. Conductă pentru transportul la distanță al fluidelor și, mai rar, al solidelor. [Pr.: paĭplaĭn] – Cuv. engl.

pipe-line si [At: DER / P: paip-lain / E: eg pipe-line] (Agm) Conductă pentru transportul la distanță al fluidelor și, mai rar, al solidelor.

PIPE-LINE subst. Conductă pentru transportul la distanță al fluidelor și, mai rar, al solidelor. [Pr.: paip-lain] – Cuv. engl.

PIPE-LINE loc. s. Conductă (magistrală) pentru transportul gazelor, petrolului etc. la distanță; oleoduc. [Pron. paip-lain. / < engl. pipe-line, cf. pipe – țeavă, line – linie].

PIPE-LINE [PAIP-LAIN] s. n. 1. conductă pentru transportul gazelor, petrolului etc. la distanță; oleoduc. 2. (inform.) tehnologie care permite un tratament ultrarapid, constând în aceea că ieșirea unui program constituie intrarea unui alt program. (< engl. pipe-line)

pipe-line s. n. (anglicism) Conductă pentru transportul materiilor fluide ◊ „Un grup de tehnicieni mexicani reparau un pipe-line avariat de un tractor și prin care se scurgea petrol când, în timpul sudării, s-a produs o puternică explozie.” R.l. 15 III 82 p. 6; v. și transmediteranean (1974) [pron. paiplain] (din engl. pipe-line; BD 1970; Th. Hristea în LR 3/72 p. 196, atestări din 1970, L. Seche în LR 2/75 p. 176; DEX, DN3; termenul este mult mai vechi, personal îl cunosc de la începutul anilor ’40)

PIPE-LINE [pr.: paip-lain] n. Conductă pentru transportul la distanță al fluidelor. /Cuv. engl.

pipeline (engl.) [pron. paĭplaĭn] s. n., pl. pipeline-uri [pron. paĭplaĭnurⁱ]

!pipeline (angl.) [pron. paĭplaĭn] s. n., art. pipeline-ul; pl. pipeline-uri

PIPE-LINE [páip-lain] (cuv. engl.) s. n. Conductă pentru transportul la distanță al fluidelor, în special al hidrocarburilor; oleoduct.