pipe-line s. n. (anglicism) Conductă pentru transportul materiilor fluide ◊ „Un grup de tehnicieni mexicani reparau un pipe-line avariat de un tractor și prin care se scurgea petrol când, în timpul sudării, s-a produs o puternică explozie.” R.l. 15 III 82 p. 6; v. și transmediteranean (1974) [pron. paiplain] (din engl. pipe-line; BD 1970; Th. Hristea în LR 3/72 p. 196, atestări din 1970, L. Seche în LR 2/75 p. 176; DEX, DN3; termenul este mult mai vechi, personal îl cunosc de la începutul anilor ’40)