4 definiții pentru pipărătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIPĂRĂTÚRĂ, pipărături, s. f. (Rar) Mâncare piperată, picantă. – Pipera + suf. -ătură.

PIPĂRĂTÚRĂ, pipărături, s. f. (Rar) Mâncare piperată, picantă. – Pipera + suf. -ătură.

pipărătu sf [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 25 / Pl: ~ri / E: pipăra + -ătură] 1 (Mpl) Mâncare piperată (1). 2 a (Fig) Presărare cu piper (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pipărătúră s. f., g.-d. art. pipărătúrii; pl. pipărătúri

pipărătúră s. f., g.-d. art. pipărătúrii; pl. pipărătúri

Intrare: pipărătură
pipărătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pipărătu
  • pipărătura
plural
  • pipărături
  • pipărăturile
genitiv-dativ singular
  • pipărături
  • pipărăturii
plural
  • pipărături
  • pipărăturilor
vocativ singular
plural