PIONIE gr. ∏ίων, lat. Pion-nis. Numele, probabil de origine tracă, repetă pe al orașului Pioni/e -es, din Mysia. 1. Pion, munte în masivul Ceahlău; – plai în Vrancea; -escu, învățător, 1890; toponimul poate deriva și din Agapion, sau Apion. Pionul, m-re amintită în doc. din 1638, 1641 (Revista Critică XIII 159), numită, se crede, după egumenul fondator; etimologia lui G. Pascu < gr. ∏αιῷν nu pare acceptabilă, căci varianta Peon, citată de dlnsul apare odată în loc de Pion și poate fi greșită sau este datorită fonetismului provincial cu e pentru, i ca în Mera < Mira. V. și Peon.