pioncăială sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ieli / E: pioncăi + -eală] (Mun) 1 Emitere de către curci a strigătului caracteristic speciei Si: pioncăit¹ (1), pioncăitură (1), pioncăneală (1), pioncănit¹ (1), pioncănitură (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3-4 Pioncăneală (3, 5). 5 Migală.