2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pio[1] i [At: UDRESCU, GL. / E: fo] (Mun; are) Cuvânt care imită fluieratul caracteristic al grangurului. corectată

  1. În original, incorect tipărit: pic LauraGellner

pio- [At: DN3 / P: pi-o / E: fr pyo-, it pio-] Element prim de compunere savantă cu semnificațiile: 1 Puroi. 2 De puroi.

PIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „puroi”, „de puroi”. [Pron. pi-o-. / < fr. pyo-, it. pio-, cf. gr. pyon].

PIO-, -PIÓZĂ elem. „puroi, supurație”. (< fr. pyo-, -pyose, cf. gr. pyon, pyosis)

píŭă f., pl. pive (lat. *pilla, din pilula, dim. d. pila, piŭă, din [*pinsla, d. pínsere, a pisa], de unde s’a făcut piă [Cant.] și pio [Biblia 1688], apoĭ piŭă [după ziŭă, steaŭă]. În forma rară pivă și’n pl. pive, v s’a desvoltat ca și’n mădúvă, din *mădúŭă. Forma pmt. *pilă [ca oală] se vede’n împilez. V. pisez). Vas gros de lemn orĭ de metal în care se pisează cu pisălogu (V. piuliță, havan, găvan, mojar). Mortier, săcăluș, tun scurt și gros (Vechĭ). Mașină de bătut (de îndesat) postav grosolan (numită și dîrstă și ștează). Fabrică de asemenea postav. Gaură făcută într’un butuc orĭ într’o peatră ca să înțepeneștĭ în ĭa o cruice ș. a. A te pune piŭă, a te ghemui așa în cît altu să poată pune picĭoru pe tine ca să sară dincolo. A te pune piŭă p. cineva, a te expune să suferĭ în locu luĭ. A bate apa’n piŭă, a munci fără folos. – În Ml. pl. și piĭ (rev. I. Crg. 7, 264), la Hațeg și pie (Gr. S. 1937, 144 și 177).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pio! interj. (reg.) cuvânt care imită fluieratul caracteristic al grangurului.

PIO- „puroi, supurație”. ◊ gr. pyon „coptură, puroi” > fr. pyo-, germ. id., engl. id., it. pio- > rom. pio-.~cel (v. -cel2), s. n., colecție purulentă în jurul testiculului; ~cit (v. -cit), s. n., celulă de puroi, rezultată din degenerarea vacuolară a unui granulocit; ~colecist (v. cole-, v. -cist), s. n., veziculă biliară inflamată care conține puroi; ~colpocel (v. colpo-, v. -cel2), s. n., inflamație supurativă a peretelui posterior al vaginului; ~dermie (v. -dermie), s. f., supurație difuză a pielii; ~emie (v. -emie), s. f., piemie*; ~fagie (v. -fagie), s. f., deglutiție a secreției purulente provenind din cavitatea bucală sau din căile respiratorii; ~gen (v. -gen1), adj., (despre bacterii) care produce puroi; ~geneză (v. -geneză), s. f., piogenie*; ~genie (v. -genie1), s. f., proces de producere a puroiului; sin. piogeneză, piopoieză; ~id (v. -id), adj., asemănător cu puroiul; ~metrie (v. -metrie2), s. f., colecție purulentă în uter; sin. piometru; ~metru (v. -metru2), s. n., piometrie*; ~poieză (v. -poieză), s. f., piogenie*; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere de puroi dintr-un focar infecțios; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., inflamație purulentă asociată cu o hiperplazie a țesutului conjunctiv; ~septicemie (v. septic/o-, v. -emie), s. f., septicemie însoțită de leziuni infecțioase purulente; ~spermie (v. -spermie), s. f., prezență a puroiului în lichidul spermatic; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a injecțiilor subcutanate cu puroi sterilizat.

PI-, v. PIO-.~artroză (v. -artroză), s. f., inflamație purulentă a unei articulații; ~emie (v. -emie), s. f., infecție generală provocată de pătrunderea în sînge a germenilor patogeni sau a unor fragmente septice; sin. pioemie; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., colecție de puroi în ochi; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a puroiului în urină.

Intrare: pio (interj.)
pio (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • pio
Intrare: pio (pref.)