2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pio- [At: DN3 / P: pi-o / E: fr pyo-, it pio-] Element prim de compunere savantă cu semnificațiile: 1 Puroi. 2 De puroi.
pio[1] i [At: UDRESCU, GL. / E: fo] (Mun; are) Cuvânt care imită fluieratul caracteristic al grangurului. corectat(ă)
- În original, incorect tipărit: pic — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „puroi”, „de puroi”. [Pron. pi-o-. / < fr. pyo-, it. pio-, cf. gr. pyon].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIO-, -PIOZĂ elem. „puroi, supurație”. (< fr. pyo-, -pyose, cf. gr. pyon, pyosis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
-PIOZĂ elem. pio-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pio! interj. (reg.) cuvânt care imită fluieratul caracteristic al grangurului.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIO- „puroi, supurație”. ◊ gr. pyon „coptură, puroi” > fr. pyo-, germ. id., engl. id., it. pio- > rom. pio-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., colecție purulentă în jurul testiculului; ~cit (v. -cit), s. n., celulă de puroi, rezultată din degenerarea vacuolară a unui granulocit; ~colecist (v. cole-, v. -cist), s. n., veziculă biliară inflamată care conține puroi; ~colpocel (v. colpo-, v. -cel2), s. n., inflamație supurativă a peretelui posterior al vaginului; ~dermie (v. -dermie), s. f., supurație difuză a pielii; ~emie (v. -emie), s. f., piemie*; ~fagie (v. -fagie), s. f., deglutiție a secreției purulente provenind din cavitatea bucală sau din căile respiratorii; ~gen (v. -gen1), adj., (despre bacterii) care produce puroi; ~geneză (v. -geneză), s. f., piogenie*; ~genie (v. -genie1), s. f., proces de producere a puroiului; sin. piogeneză, piopoieză; ~id (v. -id), adj., asemănător cu puroiul; ~metrie (v. -metrie2), s. f., colecție purulentă în uter; sin. piometru; ~metru (v. -metru2), s. n., piometrie*; ~poieză (v. -poieză), s. f., piogenie*; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere de puroi dintr-un focar infecțios; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., inflamație purulentă asociată cu o hiperplazie a țesutului conjunctiv; ~septicemie (v. septic/o-, v. -emie), s. f., septicemie însoțită de leziuni infecțioase purulente; ~spermie (v. -spermie), s. f., prezență a puroiului în lichidul spermatic; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a injecțiilor subcutanate cu puroi sterilizat.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
PI-, v. PIO-. □ ~artroză (v. -artroză), s. f., inflamație purulentă a unei articulații; ~emie (v. -emie), s. f., infecție generală provocată de pătrunderea în sînge a germenilor patogeni sau a unor fragmente septice; sin. pioemie; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., colecție de puroi în ochi; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a puroiului în urină.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-PIOZĂ „puroi, supurație”. ◊ gr. pyosis „coptură, supurație” > fr. -pyose, germ. id. > rom. -pioză.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
piointerjecție
- 1. Cuvânt care imită fluieratul caracteristic al grangurului. MDA2
etimologie:
- MDA2
pioelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „puroi”, „de puroi”. DN
etimologie:
- pyo- DN