6 definiții pentru pinaclu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pinaclu sn [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr pinacle] Element de construcție, în formă de piramidă sau de clopotniță, situat în partea superioară a unui contrafort.

PINÁCLU s.n. Element de construcție, în formă de piramidă sau de clopotniță, situat în partea superioară a unui contrafort. [< fr. pinacle, cf. lat. pinna – crenel].

PINÁCLU s. n. 1. partea cea mai înaltă a unui edificiu. 2. coronamentul unui contrafort. 3. element de construcție, piramidală sau conică alungită, care echilibrează unele piese în consolă. 4. formă înălțată dintr-o rocă dură, cu marginile abrupte. (< fr. pinacle, lat. pinnaculum)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pináclu (arhit.) (-na-clu) s. n., art. pináclul; pl. pinácluri

pináclu (arhit.) s. n. (sil. -clu), art. pináclul


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PINÁCLU (< fr. {i}; {s} lat. pinna „crenel”) s. n. (ARHIT.) Element constructiv și totodată decorativ, de forma unei piramide sau a unei clopotnițe mici, așezat în partea superioară a unui contrafort spre a-i spori stabilitatea; a fost folosit cu precădere în arhitectura gotică (ex. altarul bisericii Sankt Wolfgang, Austria). În arhitectura medievală românească, p. apare adesea la monumentele gotice din Transilvania (la corul Bisericii Negre din Brașov p. sunt decorate cu fleuroane).

Intrare: pinaclu
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pinaclu
  • pinaclul
  • pinaclu‑
plural
  • pinacluri
  • pinaclurile
genitiv-dativ singular
  • pinaclu
  • pinaclului
plural
  • pinacluri
  • pinaclurilor
vocativ singular
plural
  • silabație: -clu info
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pinaclu
  • pinaclul
  • pinaclu‑
plural
  • pinacle
  • pinaclele
genitiv-dativ singular
  • pinaclu
  • pinaclului
plural
  • pinacle
  • pinaclelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)