7 definiții pentru pinaclu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pinaclu sn [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr pinacle] Element de construcție, în formă de piramidă sau de clopotniță, situat în partea superioară a unui contrafort.

PINACLU s.n. Element de construcție, în formă de piramidă sau de clopotniță, situat în partea superioară a unui contrafort. [< fr. pinacle, cf. lat. pinna – crenel].

PINACLU s. n. 1. partea cea mai înaltă a unui edificiu. 2. coronamentul unui contrafort. 3. element de construcție, piramidală sau conică alungită, care echilibrează unele piese în consolă. 4. formă înălțată dintr-o rocă dură, cu marginile abrupte. (< fr. pinacle, lat. pinnaculum)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pinaclu (element de construcție) (desp. -na-clu) s. n., art. pinaclul; pl. pinacluri

!pinaclu (arhit.) (-na-clu) s. n., art. pinaclul; pl. pinacluri

pinaclu (arhit.) s. n. (sil. -clu), art. pinaclul

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PINÁCLU (< fr. {i}; {s} lat. pinna „crenel”) s. n. (ARHIT.) Element constructiv și totodată decorativ, de forma unei piramide sau a unei clopotnițe mici, așezat în partea superioară a unui contrafort spre a-i spori stabilitatea; a fost folosit cu precădere în arhitectura gotică (ex. altarul bisericii Sankt Wolfgang, Austria). În arhitectura medievală românească, p. apare adesea la monumentele gotice din Transilvania (la corul Bisericii Negre din Brașov p. sunt decorate cu fleuroane).

Intrare: pinaclu
  • silabație: pi-na-clu info
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pinaclu
  • pinaclul
  • pinaclu‑
plural
  • pinacluri
  • pinaclurile
genitiv-dativ singular
  • pinaclu
  • pinaclului
plural
  • pinacluri
  • pinaclurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pinaclu, pinaclurisubstantiv neutru

  • 1. Element de construcție, în formă de piramidă sau de clopotniță, situat în partea superioară a unui contrafort. DN
  • 2. Partea cea mai înaltă a unui edificiu. MDN '00
  • 3. Element de construcție, piramidală sau conică alungită, care echilibrează unele piese în consolă. MDN '00
  • 4. Formă înălțată dintr-o rocă dură, cu marginile abrupte. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.