PILEAȚI s. m. pl. nume dat de romani nobililor daci; tarabostes. (< lat. pileati)

PILEAT, pileați, s. m. Nume dat în unele izvoare nobililor geto-daci; tarabostes. [Pr.: -le-at] – Din lat. pileati.

chili v vz pili

pileat sm [At: XENOPOL, I. R. I, 105 / P: ~le-at / Pl: ~ați, ~i / E: lat pileati] Nume dat nobililor daci de către romani.

pili¹ vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~lesc / E: pilă¹] 1 (Fșa; c. i. obiecte dure, de obicei metalice) A prelucra cu ajutorul pilei¹ (1). 2 (Îrg; fig; c. i. oameni) A face să devină mai politicos, mai manierat Si: a ciopli, a cizela, a șlefui. 3 vr (Buc) A slăbi lucrând mult și făcând eforturi. 4 (Fig; Trs) A fura. 5 A-și rotunji unghiile după tăiere cu ajutorul unei pile¹ (7).

pili² [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~lesc / E: cf țig pilo] 1 vt(a) (Fam; c. i. băuturi alcoolice) A bea. 2-3 vr (Pex) A se îmbăta (ușor). 4 vt (Reg) A mânca.

CHILI², PILI (-ilesc) vb. tr. și intr. F A bea, a trage la măsea: nădăjduesc că îți chili vîrtos în sănătatea isprăvnicesei (ALECS.); s’a apucat de tras la mahorcă și de chilit Ia țuică și holercă (CRG.) [cf. căli sau poate identic cu pili; -comp. și rus. pili „am băut” < pilu „a bea”].

CHILI¹ 👉 PILI.

PILEAT, pileați, s. m. Nume dat de către romani nobililor daci. [Pr.: -le-at] – Din lat. pileati.

PILI¹, pilesc, vb. IV. Tranz. A prelucra o piesă cu pila, desprinzînd așchii de la suprafața ei (pentru a o netezi, a-i modifica forma etc.). Cînd stăpînul casei se juca cu dînsul, [pisoiul] ferit-a sîntul să-l zgîrie, pare că-și pilise ghearele. ISPIRESCU, L. 286. Nastradin Hogea pilea lacătul unei prăvălii ca s-o spargă. GORJAN, H. IV 231. Mașină de pilit = mașină-unealtă prevăzută cu pilă cu care se pilesc piese, de obicei metalice. ♦ Fig. A face pe cineva să devină mai politicos, mai manierat; a șlefui. (Cu pronunțare regională) Cît îmi bat eu capul să-l mai cioplesc, să-l mai chilesc... pace! îi stă rugina de-o șchioapă la ceafă. ALECSANDRI, T. 508.

PILI², pilesc, vb. IV. 1. Refl. (Familiar) A se îmbăta (puțin), a se ameți de băutură; a se chercheli. 2. Tranz. A bea băuturi alcoolice. (Cu pronunțare regională) Și cică atunci unde nu s-a apucat și el, în ciuda morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă, de parc-o mistuia focul. CREANGĂ, P. 325. ◊ Absol. Dumnealui nici nu gustă vinul; dar prietenii d-sale chilesc vîrtos. ALECSANDRI, T. 1666.

PILEAT s.m. Nume dat de romani nobililor daci. [Pron. -le-at. / < lat. pileati < pileum – căciulă].

PILEAT, -Ă adj. (despre ciuperci) cu un organ în formă de pălărie. (< lat. pileatus)

PILEAT ~ți m. Nume dat de romani nobililor daci. [Sil. -le-at] /<lat. pileati

A SE PILI mă ~esc intranz. fam. A ajunge într-o stare de (ușoară) ebrietate; a se îmbăta (ușor); a se aghesmui; a se afuma. /cf. țig. pilo

A PILI² ~esc 1. tranz. fam. (băuturi alcoolice) A consuma în cantități mari (și sistematic). 2. intranz. A avea patima beției. /cf. țig. pilo

A PILI¹ ~esc tranz. (piese metalice) A prelucra cu pila (dând formă și/sau dimensiuni necesare). /Din pilă

pilì (chilì) v. a se îmbăta: se pilește dumineca toată ziua. [Țigăn. PILO, a bea, prin mijlocirea limbei cârăitorilor¹ sau hoților].^[1]

pilì v. 1. a freca cu pila; 2. fig. a lustrui, a îndrepta cu îngrijire.

1) pilésc v. tr. (d. pilă saŭ sîrb. piliti, rus. pilítĭ). Rod cu pila. Fig. Cĭoplesc, lustruĭesc, civilizez.

2) pilésc v. tr. și intr. (cp. cu pilesc 1, adică „pilesc măseaŭa” saŭ „o calesc”, cu țig. pilo, băut, și cu rus. pitĭ, a bea, pil, băut). Fam. Iron. Beaŭ vin saŭ rachiŭ. – În est pop. chi-. V. cherchelesc.

pileat (desp. -le-at) s. m., pl. pileați

pili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, 3 sg. pilește, imperf. 1 pileam; conj. prez. 1 sg. să pilesc, 3 să pilească

pileat (-le-at) s. m., pl. pileați

pili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, imperf. 3 sg. pilea; conj. prez. 3 să pilească

pileat s. m. (sil. -le-at), pl. pileați

pili (a ajusta cu ajutorul pilei, a bea) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, imperf. 3 sg. pilea; conj. prez. 3 sg. și pl. pilească

pili (pilesc, pilit), vb. – 1. A bea, a trage la măsea. – 2. (Refl.) A se chercheli, a se afuma. – Var. chili. Țig. pi-, part. pilo „a bea” (Vasiliu, GS, VII, 122; Graur 180; Juilland 171). – Der. pileală, s. f. (băutură, beție); pilangiu, s. m. (bețiv); chilaci, s. m. (Mold., bețiv), cf. țig. sp. pilé „bețiv” (Besses 130).

pili, pilesc I. v. t. a bea, a consuma (în exces) o băutură alcoolică II. v. i. a consuma (în exces) alcool III. v. r. a se îmbăta

PILEAȚI s. pl. (IST.) tarabostes.

PILEAȚI s. pl. (IST.) tarabostes.

PILI vb. (TEHN.) a rășpălui. (A ~ un material metalic.)

PILI vb. v. ameți, bea, chercheli, fura, îmbăta, lua, sustrage, trage, turmenta.

PILI vb. (TEHN.) a rășpălui. (A ~ un material metalic.)

pili vb. v. AMEȚI. BEA. CHERCHELI. FURA. ÎMBĂTA. LUA. SUSTRAGE. TRAGE. TURMENTA.