piha¹ i [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / E: fo cf mg pihá, rom phi] (Trs) Exclamație care exprimă: 1 Mirare. 2 Admirație. 3 Greață. 4 Neplăcere. corectat(ă)

pihă sf [At: KLEIN, D. / V: pilhă / Pl: ~he / E: mg pihe] 1 (Trs) Puf de pasăre. 2 (Csc) Puf în barbă. 3 (Reg) Scamă.

pilhă² sf vz pihă

PIHĂ, C. (Vr. C), subst-ard. „puf, scamă” (com. Cristurean).

PIHĂ s. v. fulg, puf.

pihă s. v. FULG. PUF.

piha! interj. (reg.) exclamație care exprimă a) mirare, admirație; b) greață, neplăcere.

pihă, pihe, s.f. (reg.) 1. fulg, puf (de pasăre). 2. scamă.

píhă, pihe, (șpihă), s.f. (reg.) 1. Puf (de pasăre). 2. Scamă. 3. Păr rar. – Din magh. pihe „scamă” (MDA).

pihă, pihe, s.f. – (reg.) 1. Puf (de pasăre). 2. Scamă. – Din magh. pihe „scamă” (MDA).

pihă, pihe, s.f. – Puf (de pasăre), scamă. – Din magh. pihe „scamă”.