piftie sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 25^v/17 / V: (înv) ~ire, ~tui sfp, pihtire, (reg) piptii sfp / A și: (reg) piftie / Pl: ~ii / E: bg пихтия, ngr πηχτή] 1 Mâncare din oase, în special de la picioare, din cartilage și din carne de porc, de vițel sau de pasăre, fierte timp îndelungat într-o zeamă cu usturoi care, prin răcire, se încheagă și devine gelatinoasă Si: răcituri, (reg) aituri, cotoroage, înghețătură, piciorong, pistoseli, răsol, reci, tremurici. 2 (Reg; îe) A avea carnea ~ A fi foarte obosit. 3 (Îe) A face ~ pe (sau din) cineva sau a-i face (cuiva) pielea ~ii A bate foarte tare pe cineva. 4 (Reg; lpl) Oase, carne a picioarelor și a capului din care se face piftia (1).