7 definiții pentru piericiune piereciune pierițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

piericiune sf [At: (a. 1642) CP 222 / V: păriți~[1], ~reci~, ~ițiune / Pl: ~ni / E: pieri + -ciune] 1-2 (Înv) Pieire (1-2). 3 (Înv; îs) Locul ~nii Loc de execuție a pedepsei capitale. 4 (Reg; îe) A da (pe cineva) ~nii A ucide. 5 Pieire (7). 6 (Bis; îoc mântuire, salvare) Pieire (8). 7 (Îe) A da ~nii A condamna la pieire. 8 (Rar) Efemeritate. 9 Pieire (13). 10 Pierzanie (3).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma părițune LauraGellner

părițune[1] sf vz piericiune

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: părițiune LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIERICIÚNE s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

piericiune s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDlRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

piericiúne, piericiúni, s.f. (înv.) 1. pieire. 2. ofilire, uscare (a plantelor, a florilor). 3. efemeritate (faptul de a fi trecător, efemer).

Intrare: piericiune
piericiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piericiune
  • piericiunea
plural
  • piericiuni
  • piericiunile
genitiv-dativ singular
  • piericiuni
  • piericiunii
plural
  • piericiuni
  • piericiunilor
vocativ singular
plural
piereciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pierițiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.