6 definiții pentru pieptănar pieptenar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIEPTĂNÁR, pieptănari, s. m. Persoană care face sau vinde piepteni (1). – Pieptăn + suf. -ar.

pieptănar sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) ~ten~ / Pl: ~i / E: pieptene + ar] 1-2 Persoană care (face sau) vinde piepteni. 3 (Înv) Persoană care se ocupa cu dărăcitul.

PIEPTĂNÁR, pieptănari, s. m. Persoană care face sau vinde piepteni (1). – Pieptene + suf. -ar.

PIEPTĂNÁR, pieptănari, s. m. Cel care face și vinde piepteni. Nu cumva... să mai ai vorbă cu pieptănarul cel cu traistă înflorită. CAMILAR, N. I 256.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pieptănár s. m., pl. pieptănári

Intrare: pieptănar
pieptănar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieptănar
  • pieptănarul
  • pieptănaru‑
plural
  • pieptănari
  • pieptănarii
genitiv-dativ singular
  • pieptănar
  • pieptănarului
plural
  • pieptănari
  • pieptănarilor
vocativ singular
plural
pieptenar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)