PIELICICĂ, -EA, pielicele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui piele; pielișoară, pielușică. ♦ Blăniță de miel în special cea provenită de la mieii de rasă caracul. [Var.: pielcică, -ea s. f.] – Piele + suf. -icică. – Pielicică: cu schimbare de suf.

pielicică sf [At: (cca 1726) N. A. BOGDAN, C. M. 160 / V: pielci~ / Pl: (rar) ~cici / E: piele + -icică] 1-10 Piele (1-2, 70-72) (fină) Si: pielicea (1-10), (rar) pielișoară (1-10), pieliță (1-10), (îrg) pielcuță (1-10), (reg) pielcăluță (1-10), pielușică (1-10), pieluță (1-10).

PIELICICĂ, -EA, pielicele, s. f. Diminutiv al lui piele; pielișoară, pielușică. ♦ Blăniță de miel sau de alt animal (mic). [Var.: pielcică, -ea s. f.] – Piele + suf. -icică, -icea.

PIELICICĂ ~ele f. (diminutiv de la piele) Blană de animal (în special de miel). [G.-D. pelicelei; Var. pielicea] /piele + suf. ~icică

pielcea sf vz pielicea

pielcică sf vz pielicică

pielicea sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 276 / V: ~lcea / Pl: ~cele / E: pielicică css] 1-10 (Șhp) Pielicică (1-10).

PIELCEA, -ICĂ, pielcele, s. f. 1. Blăniță de animal mic, mai ales de miel. Cică îmbla după strîns pielcele. CREANGĂ, P. 148. 2. Bucată mică de piele; p. ext. obiect făcut din piele. Prostie este să porți fără rost, cînd e cald și nu-ți folosesc, niște pielcele de cine și să te lovești cu ele în palma stingă. SADOVEANU, P. M. 74. – Variantă: pielicea (GALAN, B. I 53) s. f.

PIELICEA s. f. v. pielcea.

pielcică f. pielea mielului: negoț de pielcele. [Diminutiv din piele].

pelceá (est) și pĭelceá (vest) f., pl. ele (dim. d. pele, pĭele). Pele jupuită de pe un animal mic, hîrșie, jarcă: pelcele de oaĭe. Peliculă, pele mică: mi se făcuse la unghie o pelcea și am tăĭat-o. – Și -lcícă, pl. tot ele, ca ulcele.

!pielicică s. f., g.-d. art. pielicelei; pl. pielicele

pielicică / pielicea (pop.) s. f., art. pielicica / pieliceaua, g.-d. art. pielicelei; pl. pielicele, art. pielicelele

pielicică / pielicea s.f., art. pielicica / pieliceaua, g.-d. art. pielicelei; pl. pielicele

pielcea / pielcică (= pielicică) s. f., pl. pielcele

PIELICICĂ s. (ANAT.) (rar) pielișoară, (înv. și reg.) pielcuță, (reg.) pielcăluță, pielușică, pieluță.

PIELICICĂ s. (ANAT.) (rar) pielișoară, (înv. și reg.) pielcuță, (reg.) pielcăluță, pielușică, pieluță.

PIELCICĂ s. (înv. și reg.) pielcuță, (reg.) hârșie, pielcăluță. (~ de animal, pentru căciuli.)