9 definiții pentru piedicuță pedecuță pedicuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIEDICÚȚĂ, piedicuțe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina lungă și târâtoare, cu frunzele mici și dese, cu inflorescența în formă de spic (Lycopodium clavatum).Piedică + suf. -uță.

PIEDICÚȚĂ, piedicuțe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina lungă și târâtoare, cu frunzele mici și dese, cu inflorescența în formă de spic (Lycopodium clavatum).Piedică + suf. -uță.

piedicuță sf [At: BRANDZA, FL. 508 / V: (reg) pedec~, ped~ / Pl: ~țe / E: piedică + -uță] 1 Plantă cu tulpina lungă și târâtoare care are ramuri secundare îndreptate în sus, cu frunze mici, ascuțite și dese, cu inflorescența în formă de spic Si: (reg) barba-ursului, brădișor, brâul-vântului, bunceag, bunget, coada-alor-din-vânt, iarba-ursulul, laba-lupului, laba-ursului, mușchi-de-pămănt, mușchi-de-piatră, părul-porcului, praful-strigoilor, talpa-ursului (Lycopodium clavatum). 2 (Bot; reg) Brădișor (Lycopodium selago). 3 (Bot; reg) Cornișor (Lycopodium annotium).

PIEDICÚȚĂ, piedicuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui piedică. 2. Plantă erbacee cu tulpina tîrîtoare și cu frunze mărunte și dese terminate printr-un păr fin; crește prin păduri și pășuni umede, în regiunile de munte (Lycopodium clavatum).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piedicúță s. f., g.-d. art. piedicúței; pl. piedicúțe

piedicúță s. f., g.-d. art. piedicúței; pl. piedicúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIEDICÚȚĂ s. (BOT.; Lycopodium clavatum) (pop.) brădișor, (reg.) bunceag, bunget, cornățel, cornișor, piedică, barba-ursului, brânca-ursului, brâul-vântului, brâușorul-vântului, crucea-pământului, iarba-ursului, laba-lupului, laba-ursului, mușchi-de-pământ, părul-porcului, talpa-ursului.

PIEDICUȚĂ s. (BOT.; Lycopodium clavatum) (reg.) brădișor, bunceag, bunget, cornățel, cornișor, piedică, barba-ursului, brînca-ursului, brîul-vîntului, brîușorul-vîntului, crucea-pămîntului, iarba-ursului, laba-lupului, laba-ursului, mușchi-de-pămînt, părul-porcului, talpa-ursului.

Intrare: piedicuță
piedicuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piedicuță
  • piedicuța
plural
  • piedicuțe
  • piedicuțele
genitiv-dativ singular
  • piedicuțe
  • piedicuței
plural
  • piedicuțe
  • piedicuțelor
vocativ singular
plural
pedecuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pedecuță
  • pedecuța
plural
  • pedecuțe
  • pedecuțele
genitiv-dativ singular
  • pedecuțe
  • pedecuței
plural
  • pedecuțe
  • pedecuțelor
vocativ singular
plural
pedicuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pedicuță
  • pedicuța
plural
  • pedicuțe
  • pedicuțele
genitiv-dativ singular
  • pedicuțe
  • pedicuței
plural
  • pedicuțe
  • pedicuțelor
vocativ singular
plural

piedicuță clavatum lycopodium pedecuță pedicuță

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina lungă și târâtoare, cu frunzele mici și dese, cu inflorescența în formă de spic (Lycopodium clavatum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Diminutiv al lui piedică.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Piedică + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09