picĭór n., pl. oare (lat. petiolus îld. pediolus, dim. d. pes, pĕdis, picĭor; it. picciuólo, pețiol, peduncul; sp. peciolo. Cp. cu fecĭor). Membru care servește omuluĭ și multor animale la susținut și la mers. (La om și la păsărĭ se numesc „picĭoare” cele doŭă membre posterioare cu care merg, ĭar la cŭndrupede se numesc așa și membrele anterioare, care corespind cu mînile la om și cu aripile la păsărĭ. Fiind-că maĭmuțele pot apuca cu membrele posterioare ca și cele anterioare, li se zice că aŭ patru mînĭ, cî-s cŭadrumane. Insectele aŭ cîte 6 picĭoare, arahnidele cîte 8 și maĭ multe, crustaceele 10). Partea de jos a picĭoruluĭ, de la gleznă în jos: acest om are picĭor mic. Partea de jos proeminentă pe care se sprijină un lucru: picĭoarele meseĭ, scaunuluĭ, patuluĭ, dulapuluĭ, picĭoru unuĭ pahar (partea inferioară a munteluĭ se numește poale, nu picĭor). O veche măsură de lungime (32 c.m. și 4 m.m., cam 1/8 din metru). O parte din vers, compusă din 2-3 silabe: exametru se numește așa fiindcă are șase picĭoare. În picĭoare, rezemîndu-te numaĭ pe picĭoare: a sta, a te scula în picĭoare. Cu picĭoarele: a călca în picĭoare (fig. = a nu respecta). A o lua la picĭor, a porni ĭute, a fugi. A sta cu ăușca la picĭor, a sta cu pușca în pozițiune de repaus (comanda: la picĭor!). A bate cuĭva din picĭor, a-ĭ porunci cu asprime. A fi pe picĭor de ducă, de războĭ, de pace, a fi gata de călătorie, a fi echipat pentru războĭ, pentru pace. A da cu picĭoru într’un lucru, unuĭ lucru saŭ uneĭ persoane, a o disprețui cînd se prezentă ocaziunea de a te folosi de ĭa: cînd era bogat îmĭ dădea cu picĭoru. A lua peste picĭor, a lua în rîs. A pune picĭoru’n prag, a te opune energic, a nu permite (V. opor). A face picĭoare (saŭ aripĭ), a dispărea vorbind de lucrurĭ saŭ persoane care nu pot umbla. A te învîrti într’un picĭor, a fi vesel față de un lucru care ți se pare ușor de făcut. A fi în picĭoare la toate, a fi gata p. toate serviciile și nevoile. A apuca pe Dumnezeŭ de picĭor, a da de o mare fericire, de un mare chilipir. A ședea picĭor peste picĭor, a ședea pe scaun c’un picĭor peste cel-lalt. (V. bimbașa). Plante: picĭoru capreĭ, 1. o plantă umbeliferă cu proprietățĭ stimulante și vulnerare și care crește pin pădurĭ și locurĭ umbroase și umede (aegopódium podagrária), 2. o plantă chenopodiacee (chenopódium album), picĭoru cocoșuluĭ; o plantă ranunculacee numită și gălbenele. (V. gălbenele); picĭoru vițeluluĭ, cocoșoaĭcă. V. crac, cocale, gĭonoate.