2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

picurătoare sf [At: SFC III, 182 / Pl: ~tori / E: picura + -(ă)toare] (Rar) Pipetă.

picurătoáre f., pl. orĭ. Șip orĭ pipetă din care nu poate curge medicamentu de cît picătură cu picătură. – Și picătoare (d. a pica).

picurătór s. n. Mic dispozitiv utilizat în băi și bucătării pentru distribuirea apei dacă nu există apă curentă ◊ „Printre acestea se află căzile de baie albe și colorate [...] rezervoarele din porțelan, spălătoarele emailate cu suport (picurător) pentru bucătării [...] etc.” R.l. 5 V 77 p. 5 (din picura + -ător; DTP, LTR)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

picurătoáre s. f., g.-d. art. picurătórii; pl. picurătóri

picurătoáre s. f., g.-d. art. picurătórii; pl. picurătóri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

picurătoáre, picurătóri, s.f. (pop.) pipetă.

Intrare: picurătoare
picurătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picurătoare
  • picurătoarea
plural
  • picurători
  • picurătorile
genitiv-dativ singular
  • picurători
  • picurătorii
plural
  • picurători
  • picurătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: picurător
picurător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picurător
  • picurătorul
  • picurătoru‑
  • picurătoare
  • picurătoarea
plural
  • picurători
  • picurătorii
  • picurătoare
  • picurătoarele
genitiv-dativ singular
  • picurător
  • picurătorului
  • picurătoare
  • picurătoarei
plural
  • picurători
  • picurătorilor
  • picurătoare
  • picurătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)