2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

piculete ssg [At: BREBENEL, GR. P. / E: pic1 + -ulete] (Olt) 1-3 (Precedat de nc „un”; udp „de”) Pic1 (8-10). corectată

PICULÉȚ s. n. (Fam.) Diminutiv al lui pic1; picușor, picuș, picuț. – Pic1 + suf. -uleț.

piculeț sn [At: DDRF / Pl: ? / E: pic1 + -uleț] 1-8 (Pop; șhp) Pic1 (1, 8-10) (mic) Si: (înv) picuț (1-8), (pop) picuruș (1-8), picuș (1-8), picușor (1-8), (reg) picurele (1-8), picuruț (1-8). 9 (Îlav) Nici (măcar) un ~ de ... Deloc.

PICULÉȚ s. n. Diminutiv al lui pic1; picușor, picuș, picuț. – Pic1 + suf. -uleț.

PICULÉȚ, piculețe, s. n. Diminutiv al lui pic2. Cătară să-și găsească urmele, pe unde veniseră dară nu găsiră nici un piculeț de urmă. ISPIRESCU, I. 162.

PICULÉȚ n. (diminutiv de la pic): Nici un ~ deloc. /pic + suf. ~uleț


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PICULÉTE s. v. fărâmă, fir, pic, picătură, pișcătură, strop.

piculete s. v. FĂRÎMĂ. FIR. PIC. PICĂTURI. PIȘCĂTURĂ. STROP.

PICULÉȚ s. picușor, (pop.) picuș, picuț, (reg.) picuruț.

PICULEȚ s. picușor, (pop.) picuș, picuț, (reg.) picuruț.

Intrare: piculete
substantiv neutru (N30)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piculete
  • piculetele
plural
  • piculete
  • piculetele
genitiv-dativ singular
  • piculete
  • piculetelui
plural
  • piculete
  • piculetelor
vocativ singular
plural
Intrare: piculeț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piculeț
  • piculețul
  • piculețu‑
plural
  • piculețe
  • piculețele
genitiv-dativ singular
  • piculeț
  • piculețului
plural
  • piculețe
  • piculețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

piculeț

etimologie:

  • Pic + sufix -uleț.
    surse: DEX '09 DEX '98