opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

piculete ssg [At: BREBENEL, GR. P. / E: pic1 + -ulete] (Olt) 1-3 (Precedat de nc „un”; udp „de”) Pic1 (8-10). corectat(ă)

PICULEȚ s. n. (Fam.) Diminutiv al lui pic1; picușor, picuș, picuț. – Pic1 + suf. -uleț.

piculeț sn [At: DDRF / Pl: ? / E: pic1 + -uleț] 1-8 (Pop; șhp) Pic1 (1, 8-10) (mic) Si: (înv) picuț (1-8), (pop) picuruș (1-8), picuș (1-8), picușor (1-8), (reg) picurele (1-8), picuruț (1-8). 9 (Îlav) Nici (măcar) un ~ de ... Deloc.

PICULEȚ s. n. Diminutiv al lui pic1; picușor, picuș, picuț. – Pic1 + suf. -uleț.

PICULEȚ, piculețe, s. n. Diminutiv al lui pic2. Cătară să-și găsească urmele, pe unde veniseră dară nu găsiră nici un piculeț de urmă. ISPIRESCU, I. 162.

PICULEȚ n. (diminutiv de la pic): Nici un ~ deloc. /pic + suf. ~uleț

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

piculeț (fam.) s. n.

piculeț (fam.) s. n.

piculeț s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PICULETE s. v. fărâmă, fir, pic, picătură, pișcătură, strop.

piculete s. v. FĂRÎMĂ. FIR. PIC. PICĂTURI. PIȘCĂTURĂ. STROP.

PICULEȚ s. picușor, (pop.) picuș, picuț, (reg.) picuruț.

PICULEȚ s. picușor, (pop.) picuș, picuț, (reg.) picuruț.

Intrare: piculete
substantiv neutru (N30)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piculete
  • piculetele
plural
  • piculete
  • piculetele
genitiv-dativ singular
  • piculete
  • piculetelui
plural
  • piculete
  • piculetelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: piculeț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piculeț
  • piculețul
  • piculețu‑
plural
  • piculețe
  • piculețele
genitiv-dativ singular
  • piculeț
  • piculețului
plural
  • piculețe
  • piculețelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

piculeț, piculețesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui pic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: picuruț picuș picușor picuț
    • format_quote Cătară să-și găsească urmele, pe unde veniseră dară nu găsiră nici un piculeț de urmă. ISPIRESCU, I. 162. DLRLC
etimologie:
  • Pic + sufix -uleț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.