PICTURĂ. Subst. Pictură, artă plastică, plastică, zugrăvit (înv.), desen. Pictură de șevalet. Pictură monumentală; pictură decorativă; pictură murală, frescă; pictură bisericească, zugrăveală; pictură de gen; pictură marină; plein-air. Pictură în ulei; acuarelă; guașă; frescă, afrescă (italienism); encaustică (ant.); kakemono; pastel; tempera. Gravură; acvaforte; acvatintă; heliogravură, heliografie; linogravură; pirogravură; xilogravură. Monocromie; policromie. Portretistică; peisagistică; pastel; miniaturistică, miniaturism (rar). Artist plastic, pictor, desenator; ilustrator; zugrav (înv.), iconar; grafician, creionist (rar); portretist; caricaturist; peisagist; pastelist; acuarelist; gravor. Școli de pictură; renaștere; baroc; clasicism; romantism; prerafaelism; fovism; impresionism; expresionism; pointilism; modernism; cubism; constructivism; futurism; neoimpresionism; suprarealism, surrealism. Galerie. Pinacotecă. Muzeu. Expoziție; vernisaj. Adj. Pictural, plastic; grafic. Pictat, zugrăvit, ilustrat, gravat. Monocrom, monocromatic; policrom, policromatic (rar). Portretistic, peisagistic. Vb. A picta, a desena, a zugrăvi (rar), a schița, a creiona; a portretiza; a caricaturiza; a plasticiza; a grava; a ilustra. V. artă, artist, tablou.