8 definiții pentru pictoriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÍCTORIȚĂ, pictorițe, s. f. Artistă plastică care se ocupă cu pictura (1). [Acc. și: pictoríță] – Pictor + suf. -iță.

PÍCTORIȚĂ, pictorițe, s. f. Artistă plastică care se ocupă cu pictura (1). [Acc. și: pictoríță] – Pictor + suf. -iță.

pictoriță sf [At: BL XIV, 119 / A și: (rar) ~riță / Pl: ~țe / E: pictor + -iță] Artistă plastică ce se ocupă cu pictura, care își desfășoară activitatea în domeniul picturii Si: (nob) pictoră.

PÍCTORIȚĂ, pictorițe, s. f. Femeie-pictor. – Accentuat și: pictoríță.

PÍCTORIȚĂ s.f. Artistă plastică care se ocupă cu pictura. [< pictor + -iță].

PÍCTORIȚĂ s. f. femeie pictor. (< pictor + -iță)

PÍCTORIȚĂ ~e f. 1) Artistă plastică care profesează pictura. 2) Femeie care pictează. 3) Scriitoare care descrie cu mare expresivitate diferite personaje, scene din viața socială sau din natură. [G.-D. pictoriței] /pictor + suf. ~iță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

píctoriță s. f., g.-d. art. píctoriței; pl. píctorițe

píctoriță s. f., g.-d. art. píctoriței; pl. píctorițe

Intrare: pictoriță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pictoriță
  • pictorița
plural
  • pictorițe
  • pictorițele
genitiv-dativ singular
  • pictorițe
  • pictoriței
plural
  • pictorițe
  • pictorițelor
vocativ singular
  • pictoriță
  • pictorițo
plural
  • pictorițelor

pictoriță

  • 1. Artistă plastică care se ocupă cu pictura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Pictor + sufix -iță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN