2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICTÁT, -Ă, pictați, -te, adj. Reprodus, reprezentat într-o pictură (2); zugrăvit. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Pe care s-a executat o pictură (2). – V. picta.

PICTÁT, -Ă, pictați, -te, adj. Reprodus, reprezentat într-o pictură (2); zugrăvit. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Pe care s-a executat o pictură (2). – V. picta.

pictat, ~ă [At: ALEXI, W. / Pl: ~ați, ~e / E: picta] 1 (D. ființe, obiecte, peisaje) Reprezentat într-o pictură Si: zugrăvit, (reg) boit, pângălit. 2 (D. obiecte, materiale etc.) Pe care s-a executat o pictură. 3 (Fam; dep; d femei) Care s-a fardat exagerat Si: sulemenită, (reg) boită. 4 (D. opere de artă) Realizat cu mijloacele specifice picturii.

PICTÁ, pictez, vb. I. Tranz. 1. A reprezenta o imagine, un model etc. pe pânză, pe carton, pe sticlă etc., cu ajutorul pensulei și al culorilor; a zugrăvi. ♦ Absol. A se ocupa cu pictura (1), a practica pictura. ♦ A acoperi sau a împodobi cu picturi (2) un obiect, un material. ♦ Refl. (Fam. și depr.; despre femei) A se farda (exagerat). 2. Fig. A caracteriza (sugestiv), a înfățișa (plastic) prin cuvinte, într-o operă literară, ființe, situații, întâmplări; a descrie, a zugrăvi. – Din pictor și pictură (derivat regresiv).

PICTÁ, pictez, vb. I. Tranz. 1. A reprezenta o imagine, un model etc. pe pânză, pe carton, pe sticlă etc., cu ajutorul pensulei și al culorilor; a zugrăvi. ♦ Absol. A se ocupa cu pictura (1), a practica pictura. ♦ A acoperi sau a împodobi cu picturi (2) un obiect, un material. ♦ Refl. (Fam. și depr.; despre femei) A se farda (exagerat). 2. Fig. A caracteriza (sugestiv), a înfățișa (plastic) prin cuvinte, într-o operă literară, ființe, situații, întâmplări; a descrie, a zugrăvi. – Din pictor și pictură (derivat regresiv).

picta vt [At: BARCIANU / Pzi: ~tez / E: drr pictor] 1 (C. i. imagini, modele folosite) A reproduce, a reprezenta pe pânză, pe hârtie, pe sticlă etc. cu ajutorul pensulei și al culorilor Si: a zugrăvi, (înv) a pictura (1), (reg) a pângăli. 2 (Fșa) A face o pictură. 3 A se îndeletnici cu pictura. 4 (C. i. materialul pe care se execută pictura) A acoperi cu picturi Si: (înv) a pictura (2). 5 vr (Fam; dep; d. femei) A se farda exagerat Si: (reg) a se boi, a se sulemeni. 6 (C. i. opera de artă executată) A crea, a realiza cu mijloacele specifice picturii Si: (reg) a pângăli. 7 (Pan; c. i. ființe, situații, întâmplări, stări sufletești) A caracteriza sugestiv prin cuvinte, în sfera beletristică Si: a descrie, a zugrăvi. 8 (Pex) A analiza. 9 (Rar; c. i. oameni) A prezenta într-o lumină defavorabilă, defăimătoare.

PICTÁ, pictez, vb. I. Tranz. A reprezenta prin culori o ființă, un obiect, un peisaj etc. pe hîrtie, pe pînză, pe pereți etc.; a zugrăvi. În definitiv, nu văd de ce nu ai putea picta aceste tablouri? CAMIL PETRESCU, N. 106. ♦ Fig. A înfățișa plastic prin cuvinte; a descrie. Cu mult simț al adevărului istoric autorul pictează figura bătrînului muncitor.

PICTÁ vb. I. tr. A zugrăvi, a înfățișa în culori, pe pânză, pe zid etc. o ființă, un peisaj etc. [Cf. lat. pictum < pingere].

PICTÁ vb. tr. a executa o pictură. (< pictură)

A PICTÁ ~éz 1. tranz. 1) (tablouri, portrete, peisaje etc.) A reprezenta în imagini cu ajutorul pensulei și al culorilor; a zugrăvi. 2) (suprafețe) A acoperi cu imagini, împodobind. 3) fig. (personaje, situații, întâmplări) A descrie în cuvinte cu maximă expresivitate; a zugrăvi. 2. intranz. A se ocupa cu pictura; a practica pictura. /Din pictor, pictură

pictà v. a reprezenta un obiect prin linii și prin colori: a picta un peizaj, un om.

*pictéz v. tr. (d. lat. pictum, supinu luĭ pingere, a picta, din răd. pig, pag, pug, fig, care înseamnă a înfige și de unde vine și deping, împing, împung, înfig). Reprezent pin colorĭ, zugrăvesc: a picta o persoană, un peizaj. V. boĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pictá (a ~) vb., ind. prez. 3 picteáză

pictá vb., ind. prez. 1 sg. pictéz, 3 sg. și pl. picteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PICTÁT adj. zugrăvit, (pop.) scris, (Transilv. și prin Maram.) pingălit. (Biserică ~.)

PICTÁT adj. v. fardat, machiat, vopsit.

PICTAT adj. zugrăvit, (pop.) scris, (Transilv. și prin Maram.) pingălit. (Biserică ~.)

pictat adj. v. FARDAT. MACHIAT. VOPSIT.

PICTÁ vb. a zugrăvi, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a pingăli, (înv.) a pictura, a zografisi. (A ~ un tablou; a ~ un aspect din natură.)

PICTÁ vb. v. descrie, expune, farda, înfățișa, machia, prezenta, reda, vopsi, zugrăvi.

picta vb. v. DESCRIE. EXPUNE. FARDA. ÎNFĂȚIȘA. MACHIA. PREZENTA. REDA. VOPSI. ZUGRĂVI.

PICTA vb. a zugrăvi, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a pingăli, (înv.) a pictura, a zografisi. (A ~ un tablou; a ~ un aspect din natură.)

arată toate definițiile

Intrare: pictat
pictat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pictat
  • pictatul
  • pictatu‑
  • picta
  • pictata
plural
  • pictați
  • pictații
  • pictate
  • pictatele
genitiv-dativ singular
  • pictat
  • pictatului
  • pictate
  • pictatei
plural
  • pictați
  • pictaților
  • pictate
  • pictatelor
vocativ singular
plural
Intrare: picta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • picta
  • pictare
  • pictat
  • pictatu‑
  • pictând
  • pictându‑
singular plural
  • pictea
  • pictați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pictez
(să)
  • pictez
  • pictam
  • pictai
  • pictasem
a II-a (tu)
  • pictezi
(să)
  • pictezi
  • pictai
  • pictași
  • pictaseși
a III-a (el, ea)
  • pictea
(să)
  • picteze
  • picta
  • pictă
  • pictase
plural I (noi)
  • pictăm
(să)
  • pictăm
  • pictam
  • pictarăm
  • pictaserăm
  • pictasem
a II-a (voi)
  • pictați
(să)
  • pictați
  • pictați
  • pictarăți
  • pictaserăți
  • pictaseți
a III-a (ei, ele)
  • pictea
(să)
  • picteze
  • pictau
  • picta
  • pictaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pictat

  • 1. Reprodus, reprezentat într-o pictură.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: zugrăvit (adj.)
    • 1.1. (Despre obiecte, materiale etc.) Pe care s-a executat o pictură.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi picta
    surse: DEX '98 DEX '09

picta

  • 1. A reprezenta o imagine, un model etc. pe pânză, pe carton, pe sticlă etc., cu ajutorul pensulei și al culorilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: zugrăvi attach_file un exemplu
    exemple
    • În definitiv, nu văd de ce nu ai putea picta aceste tablouri? CAMIL PETRESCU, N. 106.
      surse: DLRLC
    • 1.1. absolut A se ocupa cu pictura, a practica pictura.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A acoperi sau a împodobi cu picturi un obiect, un material.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. reflexiv familiar depreciativ (Despre femei) A se farda (exagerat).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: farda
  • 2. figurat A caracteriza (sugestiv), a înfățișa (plastic) prin cuvinte, într-o operă literară, ființe, situații, întâmplări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descrie zugrăvi attach_file un exemplu
    exemple
    • Cu mult simț al adevărului istoric autorul pictează figura bătrânului muncitor.
      surse: DLRLC

etimologie: