picnolepsie sf [At: DN³ / P: ~si-e / Pl: ~ii / E: fr pycnolepsie] (Med) Varietate de epilepsie, manifestată mai ales la copii, sub formă de absențe frecvente și de scurtă durată.

PICNOLEPSIE s.f. (Med.) Varietate de epilepsie, manifestată mai ales la copii, sub formă de absențe frecvente (de scurtă durată). [Gen. -iei. / < fr. pycnolepsie, cf. gr. pyknos – frecvent, leptikos – care ia].

PICNO- „densitate, frecvență; dens, larg”. ◊ gr. pyknos „gros, dens” > fr. pycno- și pykno-, germ. pykno-, engl. pycno-, it. picno- > rom. picno-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe dese; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri dese și groase; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze dense; ~fori (v. -for), s. m. pl., filamente fertile care căptușesc peretele intern al picnidiei și poartă picnosporii; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., formă de epilepsie întîlnită la copii, manifestată prin pierderi bruște, scurte și frecvente ale conștiinței; ~leptic (v. -leptic), adj., referitor la picnolepsie; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., tehnică de măsurare a densităților; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru determinarea densității lichidelor sau solidelor; ~morf (v. -morf), adj., (despre un tip constituțional) cu trunchiul gros și cu membrele subțiri; ~spori (v. -spor), s. m. pl., tip de spori ai ciupercilor, formați în picnidii; ~stil (v. -stil), s. n., sistem de intercolonament la care intervalul care separă coloanele are o dată și jumătate din diametrul coloanei; ~stromă (v. -stromă), s. f., structură vegetativă formată din filamente miceliene, în care sînt cufundate picnidiile.