8 definiții pentru picanterie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICANTERÍE, picanterii, s. f. Calitatea de a fi picant. ♦ (Concr.; de obicei la pl.) Mâncare picantă (1), aliment picant. ♦ Fig. (Concr.; de obicei la pl.) Glumă, anecdotă, vorbă (ușor) indecentă; aluzie (ușor) indecentă la adresa cuiva. – Din germ. Pikanterie.

PICANTERÍE, picanterii, s. f. Calitatea de a fi picant. ♦ (Concr.; de obicei la pl.) Mâncare picantă (1), aliment picant. ♦ Fig. (Concr.; de obicei la pl.) Glumă, anecdotă, vorbă (ușor) indecentă; aluzie (ușor) indecentă la adresa cuiva. – Din germ. Pikanterie.

picanterie sf [At: BUL. COM. IST. I, 88 / Pl: ~ii / E: ger Pikanterie. Cf. picant] 1 Calitate de a fi picant (1). 2 (Ccr; lpl) Mâncare picantă (1). 3 (Ccr; lpl) Glumă, anecdotă ușor indecentă.

PICANTERÍE, picanterii, s. f. Vorbă sau faptă indecentă.

PICANTERÍE s.f. Vorbă, faptă picantă. [Gen. -iei. / < germ. Pikanterie].

PICANTERÍE s. f. 1. mâncare picantă. 2. vorbă, faptă picantă. (< germ. Pikanterie)

PICANTERÍE ~ i f. 1) Caracter picant. 2) Mâncăruri picante. 3) fig. Glumă, anecdotă sau aluzie picantă. [G.-D. picanteriei] /<germ. Pikanterie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

picanteríe s. f., art. picantería, g.-d. art. picanteríei; pl. picanteríi, art. picanteríile

picanteríe s. f., art. picantería, g.-d. art. picanteríei; pl. picanteríi, art. picanteríile

Intrare: picanterie
picanterie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picanterie
  • picanteria
plural
  • picanterii
  • picanteriile
genitiv-dativ singular
  • picanterii
  • picanteriei
plural
  • picanterii
  • picanteriilor
vocativ singular
plural

picanterie

etimologie: