10 definiții pentru pianoforte


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pianoforte sni [At: SCRIBAN, D. / E: it pianoforte] Pian (1).

PIANOFÓRTE, pianoforte, s. n., adv. 1. S. n. (Înv.) Pian (1). 2. Adv. (în forma piano-forte; indică modul de executare a unei lucrări muzicale) în mod brusc de la piano la forte. – Din it. pianoforte.

PIANOFÓRTE, pianoforte, s. n. (Rar) Pian (1). – Din it. pianoforte.

PIANOFÓRTE s.n. Pian. [< it. pianoforte].

*pianofórte n. Nume italian al pianuluĭ, pron. pĭanoforte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pianofórte (pian) (înv.) (pia-) s. n.

pianofórte s. n. (sil. pia-), pl. pianofórte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

piano-forte (cuv. it. „încet-tare”) sau forte-piano. 1. Nume italian dat primului instr. cu taste* și coarde lovite, la care se putea obține gradarea nuanțelor de la piano la forte prin simpla diferență de presiune a degetelor asupra tastelor. Prin abreviere s-a ajuns la cuvântul piano (pian*). 2. Indicație dinamică* prin care se cere o trecere bruscă de la piano* la forte*. Abrev.: pf. V. forte (fp).

Intrare: pianoforte
pianoforte substantiv neutru
  • silabație: pia-
substantiv neutru (N30)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pianoforte
  • pianofortele
plural
  • pianoforte
  • pianofortele
genitiv-dativ singular
  • pianoforte
  • pianofortelui
plural
  • pianoforte
  • pianofortelor
vocativ singular
plural