PIANIST, -Ă, pianiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă (cu pricepere și cu măiestrie) la pian, care are profesia de a cânta la pian. – Din fr. pianiste.

pianist, ~ă smf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iști, ~e / E: fr pianiste] 1 Persoană care cântă cu măiestrie și cu pricepere la pian (1) Si: (înv) clavirist. 2 Persoană care are profesiunea de a cânta la pian Si: (înv) clavirist.

PIANIST, -Ă, pianiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă (cu pricepere și cu măiestrie) la pian, care are profesiunea de a cânta la pian. – Din fr. pianiste.

PIANIST, -Ă, pianiști, -ste, s. m. și f. Persoană care știe să cînte (cu pricepere și măiestrie) la pian. Visam să deviu o pianistă celebră... să cutreier lumea întreagă, dînd concerte. CAMIL PETRESCU, T. II 96.

PIANIST, -Ă s.m. și f. Cel care cîntă (cu pricepere și talent) la pian; cel care practică profesional cîntatul la pian. [Pron. pia-. / cf. fr. pianiste].

PIANIST, -Ă s. m. f. cel care cântă la pian¹, care are ca profesiune cântatul la pian. (< fr. pianiste)

PIANIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Muzicant care cântă la pian. /<fr. pianiste

pianist m. cel ce știe să cânte din piano.

*pianíst, -ă s. (fr. pianiste, it. pianista). Persoană care știe să cînte din pian.

compozitor-pianist s. m. Pianist care compune ◊ „Grupul de artiști români, condus de C.H. soprană, D.P. violonist, Gh. C. compozitor-pianist a dat un recital în cadrul festivalului muzicii de la Shiraz – Iran.” R.l. 2 IX 67 p. 4; v. și compozitor-interpret (din compozitor + pianist)

pianist (desp. pi-a-) s. m., pl. pianiști

pianist (pi-a-) s. m., pl. pianiști

pianist s. m. (sil. pi-a-), pl. pianiști

PIANIST s. (MUZ.) (înv.) clavirist.

PIANIST s. (MUZ.) (înv.) clavirist.