17 definiții pentru pițiguș țițiguș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIȚIGÚȘ, pițiguși, s. m. (Reg.) Pițigoi. – Pițig[oi] + suf. -uș.

PIȚIGÚȘ, pițiguși, s. m. (Reg.) Pițigoi. – Pițig[oi] + suf. -uș.

pițiguș sm [At: CANTEMIR, IST. 79 / V: pâțâg~, (reg) pițâg~, pilițig~ / Pl: ~i / E: pițigoi css] 1 (Orn; pop; îs ~-mare, ~-de-casă, ~-sat) Pițigoi (1) (Parus major). 2 (Orn; pop; îc) ~-cu-coadă-lungă (sau ~-codarnic, ~-orb) Pițigoi-codat (Aegithalos caudatus). 3 (Orn; pop; îc) ~-cu-barbă Pițigoi-bărbos (Panurus biarmicus). 4 (Orn; reg) Cinteză (Fringilla coelebs). 5 (Trs; Buc; dep) Om slab. 6 (Mun; fig) Toană. 7 (Mun; fig) Aiureală. 8 (Mun; îe) A avea (sau a prăsi) ~i la cap A avea idei bizare. 9 (Buc) Pom nedefinit mai îndeaproape.

PIȚIGUȘ, pițiguși, s. m. Pițigoi. Pe o rază aurie fîlfîi ușurel un pițiguș. SADOVEANU, P. M. 51. Cine-a făcut dragostele Mînce-i grîul păsările Și ovăzul pițigușii. pop. – Variantă: (regional) țițigúș (MARIAN, O. II 143) s. m.

pâțâguș sm vz pițiguș

plițiguș[1] sm vz pițiguș

  1. În definiția principală varianta de față este tipărită: pilițiguș LauraGellner

țițiguș[1] sm vz pițiguș

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ȚIȚIGÚȘ s. m. v. pițiguș.

pițigóĭ m., pl. tot așa, și (rar) pițigúș m. (d. pițig, din cauza obiceĭuluĭ pițigoĭuluĭ de a tot cĭocni saŭ a pișca. V. chițibuș). O păsărică vioaĭe cu pene albăstruĭ și cu varietățĭ care au negru la cap și la pept (parus).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pițigúș s. m., pl. pițigúși

pițigúș s. m., pl. pițigúși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIȚIGÚȘ s. v. pițigoi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pițigúș, pițigúși, s.m. (reg.) 1. pițigoi. 2. cinteză. 3. om slab, subțire. 4. (fig.) toană, capriciu; aiureală, țicneală. 5. nume de pom.

pițigúș, pițiguși, (pitiș), s.m. – (ornit.) Pasăre mică și vioaie cu pene galbene pe pântece; pițigoi (Parus major). ♦ (onom.) Pițiguși, poreclă pentru locuitorii din Finteușu Mare și Lăpușu (Românesc). – Din pițig(oi) + suf. - (Scriban, DEX, MDA).

pițigúș, -i, (pitiș), s.m. – (ornit.) Pasăre mică și vioaie cu pene galbene pe pântece; pițigoi (Parus major). Pițiguși, poreclă pentru locuitorii din Lăpușu Românesc. – Din pițigoi, pițiga.

țițigúș s.m. (reg.) 1. pițigoi. 2. vrabie.

Intrare: pițiguș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițiguș
  • pițigușul
  • pițigușu‑
plural
  • pițiguși
  • pițigușii
genitiv-dativ singular
  • pițiguș
  • pițigușului
plural
  • pițiguși
  • pițigușilor
vocativ singular
plural
țițiguș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țițiguș
  • țițigușul
  • țițigușu‑
plural
  • țițiguși
  • țițigușii
genitiv-dativ singular
  • țițiguș
  • țițigușului
plural
  • țițiguși
  • țițigușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pițiguș țițiguș

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Pe o rază aurie fîlfîi ușurel un pițiguș. SADOVEANU, P. M. 51.
      surse: DLRLC
    • Cine-a făcut dragostele Mînce-i grîul păsările Și ovăzul pițigușii. POP.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Pițig[oi] + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09