pița² vt [At: VICIU, GL. / Pzi: piț / E: piță²] (Reg; c. i. carne) A frige.

pița¹ i vz piță¹

pâță² sf vz piță²

piță¹ [At: N. REV. R. VIII, nr. 6, 87 / V: pița / Pl: ~țe / E: cf căpriță] 1-2 i (Reg; are) Strigăt cu care se cheamă (caprele sau) mânjii. 3 sf (Zlg; Mun; Trs) Capră (Capra).

piță² [At: VICIU, GL. / V: pâță^[1] / Pl: ~țe / E: nct] (Trs; Ban) 1-2 sf Carne (friptă). 3 sm (Reg) Om subțire, slab, nevolnic, prăpădit. 4 sm (Reg) Om bețiv. corectat(ă)

PIȚA, Dan (n. 1938, Dorohoi), regizor român de film. Abordează genuri variate, de la filmul de actualitate, unoeri cu substrat politic („Filip cel Bun”, „Concurs”, „Pas în doi”, „Hotel de lux”), la ecranizări („Tănase Scatiu”, „Bietul Ioanide”) și de western („Profetul, aurul și ardelenii”, „Pruncul, petrolul și ardelenii”), la filmul de evocare istorică („Dreptate în lanțuri”).

pița, piț, vb. I (reg.; despre carne) a frige.

piță¹! interj., s.f. 1. (interj.; pop.; adesea repetat) strigăt cu care se cheamă caprele. 2. s.f. (reg.) capră.

piță², pițe, s.f. (reg.) 1. carne pripită. 2. om subțire, slab, nevolnic, prăpădit, bețiv.

píță, pițe, s.f. (reg.) 1. Piele. 2. Bucată de carne friptă sau prăjită. (Banat, Trans., Maram.). – Et. nec. (MDA).

piță, pițe, s.f. – (reg.) 1. Piele. 2. Bucată de carne friptă sau prăjită. (Banat, Trans., Maram.). – Et. nec. (MDA).