pișat², ~ă a [At: A I, 23 / Pl: ~ați, ~e / E: pișa] (Pop) 1 Peste care s-a urinat. 2 Stropit cu urină. 3 (Trs; îs) Lână ~ă Lână tunsă de pe coada oilor.

pișat¹ sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri, (reg, sm) ~ați / E: pișa] (Pop) 1 Urinare. 2 Pișare (2). 3 (Ccr) Urină. 4 (Spc) Pișălău (1). 5 (Reg; îs) ~ de iapă Apă călduță. 6 (Fig; fam; prt) Băutură alcoolică de calitate inferioară. 7 (Fam) Băutură caldă, lipsită de gust. 8 (Reg; îc) ~ul-boului Pișățăl. 9 Piatră nedefinită mai îndeaproape.

pișát n., pl. urĭ (d. piș; fr. pissat). Triv. Urină.

pișa [At: MOXA, 370/13 / Pzi: piș / Grz: (înv) ~șind / E: ml *pissiare] (Pop) 1 vr A urina. 2-3 (Înv; îls, îla) ~șând la perete sau cel ce se ~șă la perete (Persoană) de sex masculin. 4 vr (Reg; îe) A nu ști pe unde se ~șă găina A fi încă neștiutor, fără experiență. 5 (Reg; îe) A se ~ împotriva vântului A se răzvrăti. 6 (Reg; îae) A-și cauza singur un neajuns, voind să lovească în alții. 7 vt A stropi cu urină. 8 vr (Reg; îe) A ~ tot butuci A fi obraznic și prost. 9 vt (Reg; îe) A-și ~ ochii A plânge repede, ușor.

piș, a -á v. tr. (lat. *pissiare [v. intr.], it. pisciare, eng. pišer [!], pv. pissar, vfr. pissier, nfr. pisser. D. rom. vine sîrb. pišati). Triv. Ud urinînd: pisica a pișat covoru. V. refl. Urinez.

*urínă f., pl. ĭ și e (lat. urina). Lichidu gălbuĭ care se formează în mamifere, se adună în beșica uduluĭ și se eliminează. – Pop. pișat.

pișat (pop.) s. n., pl. pișaturi

pișat (pop.) s. n., pl. pișaturi

pișat s. n., pl. pișaturi

pișa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. piș, 3 pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 1 sg. să piș, 3 să pișe; ger. pișând

urină s. f., g.-d. art. urinei; (cantități; probe) pl. urine

pișa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 3 să pișe; ger. pișând

pișa vb., ind. prez. 1 sg. piș, 3 sg. și pl. pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. pișe; ger. pișând

pișat, pișaturi s. n. (pop.) v. pipi

a pișa ochii expr. (vulg.) a plânge.

a se pișa (în) contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu șefii. 2. a manifesta lipsă de tact apărând o cauză dinainte sortită eșecului.

a se pișa (pe ceva / pe cineva) expr. a desconsidera total (ceva / pe cineva).

du-te și te pișă! expr. (vulg.) lasă-mă-n pace!, pleacă!

pișa, piș (pop., obs.) I. v. t. a uda cu urină II. v. r. a urina, a face pipi

PIȘAT s. v. must, urinare, urinat, urină.

pișat s. v. MUST. URINARE. URINAT. URINĂ.

PIȘA vb. v. ieși, urina.

pișa vb. v. IEȘI. URINA.

pișat, pișaturi, s.n. (pop.) 1. urină, pișălău. 2. pișare, urinare. 3. (fig.; fam. și peior.) băutură alcoolică slabă, inferioară; băutură răcoritoare caldă, lipsită de gust.