pețitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 3^v/3 / V: (reg) ~ții~, piții~, piț~ / Pl: ~ori, ~oare / E: peți + -tor] 1 sm (Îvp) Bărbat care cere în căsătorie o femeie. 2 sm Pretendent la căsătorie. 3 sm Mire¹. 4-5 smf, a (Persoană) care, în numele unui bărbat, cere în căsătorie o fată, de obicei adresându-se părinților sau rudelor acesteia Si: (înv) mijlocitor, pețitoreasă (1), (reg) mânător. 6 sm (Îe) Să ne șadă ~ii Formulă glumeață cu care un musafir este invitat de o gazdă care are fete, să ia loc sau să mai stea. 7 sm (Pex; înv) Pretendent la domnie, la un titlu boieresc, la o demnitate etc. 8 sf Femeie mai în vârstă care mijlocește cunoștința a două persoane de sex opus, pentru a le înlesni căsătoria Si: (îvr) pețitoreasă (2). 9 sm (Reg) Tânăr invitat la o nuntă. 10 smf (Reg) Cumpărător. 11 sma (Buc) Dans popular executat în ritm de horă. 12 sma Melodie după care se execută acest dans.