petrochimie sf [At: V. ROM. iunie 1960, 48 / Pl: (rar) ~ii / E: fr pétrochimie] 1 Ramură a industriei chimice care prelucrează țițeiul și fracțiunile lui, gazele de sondă și de rafinărie și gazul metan, în scopul transformării lor în produse chimice semifabricate sau finite, cu valoare mult mai ridicată. 2 Ramură a petrografiei care se ocupă cu studiul chimic complex al rocilor și cu clasificarea lor chimică.

PETROCHIMIE s. f. Ramură a industriei chimice în care se folosesc, ca materie primă, țițeiul și derivatele lui.

PETROCHIMIE s.f. 1. Ramură a industriei care se ocupă cu prelucrarea chimică a țițeiului, a produselor petroliere, a gazelor de sondă și de cracare și a gazului metan. 2. Parte a petrografiei care se ocupă cu studiul chimismului rocilor și al clasificării lor chimice. [Gen. -iei. / cf. fr. pétrochimie, germ. Petrochemie].

PETROCHIMIE s. f. 1. știința, tehnica și industria prelucrării produselor petroliere, a gazelor de sondă și a gazului metan. 2. ramură a petrografiei care studiază chimismul rocilor și clasificarea lor chimică. (< fr. pétrochimie)

PETROCHIMIE f. 1) Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul petrolului. 2) Ramură a industriei care se ocupă cu prelucrarea petrolului. /<fr. pétrochimie

petrochimie (desp. pe-tro-) s. f., art. petrochimia, g.-d. petrochimii, art. petrochimiei

petrochimie (pe-tro-) s. f., art. petrochimia, g.-d. petrochimii, art. petrochimiei

petrochimie s. f. (sil. -tro-) chimie